Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Aparţine tradiţiunilor partidului de la putere de-a întuneca adevărul, de-a-şi atribui lauri nemeritaţi şi de-a respinge solidaritatea faptelor acelora cari-l privesc numai pe el.
Radicalii noştri, deşi îmbrăcaţi pururea în haina compromisă pe veştejitele lor trupuri de „naţionali”, se preocupă înainte de toate de triumful intereselor partidului. Poftele lor nesăţioase trebuiesc înainte de toate satisfăcute. dacă va mai prisosi vreo firimitură şi pentru biata ţară, cu atît mai bine; dacă nu, „après moi le déluge”.
Amintim nişte fapte din întîia lor descălicătoare guvernamentală din 1867-68, care prezintă şi un interes de actualitate.
La anul 1866 se contractează, în împrejurări foarte defavorabile şi în condiţiuni destul de grele, împrumutul Oppenheim. Opoziţiunea răstoarnă ministeriul Ion Ghica-Mavrogheni cu ocazia acelui împrumut, d. I. Brătianu se introduce mai întîi ca simplu ministru în cabinetul prezidat de C. Creţulescu, înlătură peste cîteva luni pe acest din urmă, obţine de la Măria Sa întîi dizolvarea Camerei şi pe urmă, în mijlocul insultelor aruncate pe uliţele Bucureştilor, alungă şi pe membrii Senatului.
Iată-i instalaţi!
Încunjuraţi de aşa-numiţii clapişti din acea vreme, care-a fost prima lor preocupare?
De-a pune mîna pe banii proveniţi din împrumutul Oppenheim: [î]i deturnează fondurile de la adevărata lor destinaţiune şi, în loc de-a plăti datoria flotantă de atunci, le afectează la cheltuieli nesocotite, măresc bugetele peste măsură, lasă deficite şi datorii flotante succesorilor lor şi, ca să încoroneze opera, dau concesia Stroussberg.
Împrumutul domenial, crearea de nouă impozite, precum monopolul băuturilor spirtoase şi monopolul tutunurilor, de abia pot ajunge pentru a face faţă dificultăţilor situaţiunii financiare create de ea.
Cui i-e milă însă de bietul impozabil?
Cine strigă mai tare că ei au guvernat fără împrumuturi şi fără nouă impozite? Negreşit „naţionalii”.
Fideli acestui sistem, ei îl urmăresc şi astăzi.
Ei se laudă că au urcat resursele bugetare la cifra de 128 000 000 fără impozite şi fără datorii. Li se demonstră cu însuşi cifrele lor că deficitul bugetului actual este de 21 milioane; li se cere o situaţiune fidelă despre cîtimea datoriei flotante care apasă astăzi finanţele noastre, ei îţi răspund cu Tudor Vladimirescu, cu 48, cu 66 şi că ei şi numai ei sînt partidul naţional şi liberal.
Toate aceste se petrec ziua-n amiaza mare, în vederea tuturor. Ţării, într-un mod instinctiv, i se prevesteşte o adevărată catastrofă financiară şi iarăşi se va întreba: Cine poartă răspunderea?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI