Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Cancelarul s-a întors. Partizanii, îngrijiţi, îl încunjură, i se uită în ochi, îi analizează mersul dacă e agitat sau ticnit, îl urmăresc cu cine vorbeşte, cui îi întinde mîna cea dreaptă, cui cea stîngă, dacă înfăţişarea sa este veselă sau mîhnită, c-un cuvînt, ca de la un adevărat oracol din Delphi, toţi aşteaptă destinele lor din gura ilustrului augur.
Un zgomot pusese într-adevăr ortaua partidului de la putere în nelinişte. Ce fapt să fi fost oare acela care să fi neliniştit somnul şi beatitudinea lor? Oare nu se întorsese d. Brătianu încunjurat de toată aureola vizitelor ce le făcuse pe la împăraţi şi pe la ceilalţi cancelari, oare pieptul său nu venise din nou încărcat cu decoraţii strălucite?
Vai, toate acestea-i lăsară indiferenţi faţă cu nourul ce ameninţa partidul liberal naţional: marele pontifice pleacă la Paris ca să strîngă mîna republicanilor de la Belleville în calitate de trimis al viitorului regat al României, iar, cînd marele păstor urmează a pleca, ce are să se facă turma necuvîntătoare? Se întruniră dar, [î]şi grămădiră capetele la un loc, ţinură consiliu şi, într-un strigăt, proclamară că mare pontefice nu-i poate părăsi.
Iată ştirea cea mai nouă ce agită astăzi pe partizanii guvernului. Astfel fiind situaţiunea dinlăuntru, Republica Franceză e ameninţată de a fi lipsită de prezenţa d-lui C.A. Rosetti ca reprezentant al României pe lîngă ea.
Nu sîntem iniţiaţi în misterele ortalei; faptul este însă caracteristic pentru moravurile noastre. Cum? Acest partid naţional liberal care pretinde că nu este numai majoritatea ţării ci ţara însăşi întreagă, care pretinde că de la el emană toate şi care contestă celorlalte partide pînă şi existenţa, se cutremură la ideea că d. C.A. Rosetti ar putea să se ducă şi nu se sfieşte de-a declara printr-un act aproape oficial că lipsa unui singur om ar fi pierderea partidului însuşi?
Faptul e prin sine prea elocuent; el probează pînă la evidenţă mistificaţiunea ţării, dar în acelaşi timp şi meritul mistificatorilor. Noi n-avem decît a deplînge pe toţi aciia cari se lasă a fi mistificaţi.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI