Ciudată, e pretenţiunea a o samă de ziare liberale ca, după toate cîte sufere ţara, şi anume ţara adevărată, cea cu opinci, noi să mai fim şi politicoşi cu d-nii gentlemani din Cameră, din minister, din demnităţile responsabile ale ţării.
După, un război biruitor, d-nia lor pierd una din acele provincii ale României a căreia posesiune e strîns legată cu chiar începuturile amîndoror Principatelor româneşti de la Dunăre, provincie care-n mîna noastră însemna o misiune europeană în Orient şi valora cît neutralitatea garantată de toate puterile. D-nia lor o pierd după ce au avut ocazie a o asigura şi noi să fim politicoşi.
Poziţia bine definită a Tratatului de Paris dumnealor o schimbă, declarînd independenţa şi război Turciei, şi ne creează o situaţie din cele mai nesigure cu putinţă- şi noi… să fim politicoşi, se-nţelege.
Domnia lor nu numai că duc război în Bulgaria pentru interese străine şi duşmane două, dar încă chinuiesc zeci de mii de oameni din tot ce ţara are mai tînăr şi mai cu vîrtute, îi chinuie cu frigul şi cu foamea, cu lipsurile şi neajunsurile cele mai înfiorătoare- şi noi … noi să fim politicoşi.
C-un cuvînt, d-nia lor joacă va banque cu toată soarta unor ţări care, fără preţiosul d-niei lor concurs, a avut puterea de-a exista şapte veacuri de-a rîndul- şi noi… noi să fim politicoşi, pentru că prin acte nesocotite şi prin aventuri copilăroase şi neprevăzătoare pun în primejdie o formaţiune istorică care trăieşte de şapte sute şi mai bine de ani, şi trăieşte numai prin încordarea cea mai mare, fie a braţelor, fie a isteţiei poporului românesc.
Tot d-nia lor sînt aceia cari, printr-un exagerat liberalism şi prin legiuiri cosmopolite, au prefăcut ţara într-un loc neutru de colonizare pentru toate elementele străine de primprejur; cari, prin favorizarea culpabilelor comitete revoluţionare bulgăreşti, au grăbit soluţiunea unei cestiuni ce trebuia să se rezolve numai de cătră noi şi de cătră celelalte elemente constitutive ale fostei împărăţii turceşti. D-lor au contribuit la prefacerea întregei Peninsule Balcanice şi a ţărei noastre într-o reţea de halte şi conacuri ale politicei ruseşti- şi noi … noi să fim politicoşi şi să le mulţumim poate pentru aceasta.
Tot d-nialor, pretextînd la Mazar Paşa cea mai mare rusofobie şi mergînd cu jalba-n proţap la M. Sa, pentru a-l conjura, în numele lui Dumnezeu, să menţie vechile noastre legături cu Înalta Poartă, acuzau cabinetul Catargiu de complicitate cu ruşii, şi tot d-nialor amăgiră prin această purtare pe alegători, pentru ca în urmă să ajungă la convenţie, la conlucrare, la complicitate cu Rusia.
Dar relele acestea sînt numai preludiul altora şi mai mari. Curînd va-ncepe a funcţiona banca de fiţuici care va împle ţara cu caimele, va face să dispară numerariul, va scumpi munca prin înmulţirea unui mijloc de schimb prea numeros şi fără valoare intrinsecă, va face productele noastre brute, cari prin natura lor nu sînt accesibile de o esenţială sporire de preţ, să devie inexportabile, şi în fine tot d-nia lor vor ajunge să vînză moşiile statului cu toba la companii de cumpărători străini, încît tocmai societatea noastră superioară va fi compusă din străini, din oameni ce nu vor mai avea nici un fel de durere pentru ţară sau pentru păsul plugarilor ei. Aceştia vor fi reduşi la proletariat, adică la un instrument brut şi inert de muncă, fără nici o însemnătate pentru stat. Şi noi- văzînd cu ochii apropiindu-se relele- noi să fim politicoşi.
Şi pe cînd o extremă mizerie se pregăteşte acestei ţări, o mizerie care a început a se manifesta deja, noi să aplaudăm spusele organului fanariot din Strada Doamnei, că visteria geme de bani, că poporul nu mai ştie ce să facă de fericire.
Pentru a ilustra extrema fericire a poporului şi metodul dumnealor de a-l administra, vom reproduce raportul către Domn al ministrului de finanţe, în care se expune prin prozaice ţifre bunăstarea unuia din cele mai laborioase judeţe ale ţării.
Iată ce zice acel raport:
Cu ocaziunea inspecţiunei făcută casieriei generale a districtului Dolji de d. secretar general al acestui minister, însoţit de d. inspector financiar Danielopolu, la 22 iulie trecut, s-a constatat că arendaşii moşiilor statului, în mare parte, nu erau urmăriţi pentru sumele datorite de ei.
Din corespondenţa urmată între casierie cu administraţiunea domenielor relativ la productele secuestrate domnului Coslopolo, fost arendaş al moşiei Segarcea, pentru sumele datori te din arenda acelei moşii pe anul 1876, se constată asemenea ca cea mai mare parte a productelor în cestiune se înstrăinaseră înainte de a se fi plătit sumele datorite, a căror răfuire a avut loc tocmai la 12 august 1878.
La intrarea în funcţiune a actualului casier general, d.I. Lupaşcu, rămăşiţele din toate dările către stat se urcau, după listele de rămăşiţe din 1875, la cifra de lei 3 606 024, în vreme ce astăzi ele ating enorma sumă de lei 6 832 325.
Din cele ce preced, convingîndu-mă că d. Lupaşcu nu este apt pentru funcţiunea ce ocupă, vă rog, cu profund respect, Prea Înălţate Doamne, să binevoiţi a aproba depărtarea d-lui Lupaşcu şi înlocuirea sa, în postul de casier general al districtului Dolji, cu d. Constantinescu, actual cămăraş la salina Tîrgul-Ocna.
Făr-a cerceta cauzele adevărate ale colosalelor restanţe într-un singur judeţ, ministrul crede că persoana casierului şi un caz izolat de neîncasare e cauza răului.
Nici cunoaştem pe d. Lupaşcu, nici ne interesează în cestiune. Dar iată cum stă lucrul:
Mare parte a judeţului a fost cumplit de bîntuită de grindină, care a nimicit recolta cu desăvîrşire. Iar plugarii, luaţi peste Dunăre cu boi şi care, nu numai c-au pierdut boii acolo şi şi-au lăsat carele în cîmp, ci puţinele vite pe cari le-au readus au umplut judeţul de epizootie, încît oamenii, cu toată voinţa din parte-le, n-au avut cu ce să are şi nu vor avea nici la anul. Se-nţelege de sine că nici arendaş, nici plugar nu se pot înjuga ei înşii la plug şi c-au ajuns la sapă de lemn cu toţii aproape.
Iată cauza sigură a restanţelor.
Pentru a le încasa va trebui să li se vînză oamenilor ceaunele de mămăligă şi cenuşa din vatră. Ce le pasă d-lor roşii de starea economică a unui judeţ pricinuită de chiar dumnealor? Regula fanarioţilor este: să scoţi lapte din piatră. Se va găsi deci ienicerul care să aplice administraţia d-lor financiară şi acestui judeţ, secătuit pînă la măduvă de rechiziţiuni, de epizootie şi de nenorociri elementare.
Nu persoanele d-lor liberali sînt acelea ce nu ne convin, nu. Lipsa de conştiinţă unită cu lipsa de orice cunoştinţe serioase, superficialitatea cu care tratează orice cestiune cît de gravă, sistemul de-a face o mulţime de promisiuni amăgitoare alegătorilor pentru a le fura voturile, promisiuni ce nu le îndeplinesc nicicînd, c-un cuvînt minciuna introdusă sistematiceşte în viaţa statului, iată ceea ce ne face să-i combatem din răsputeri. D-nia lor, în mare parte săraci de ştiinţă şi de bani, găsesc în organismul impersonal al statului singurul mijloc de trai, de aceea luptă fără scrupul; pentru noi însă lupta pentru ideea statului nu este o luptă pentru existenţa individuală. N-avem nevoie a ne căciuli la nimenea, nici a linguşi mulţimea sau tronul, nici a fi politicoşi cu oameni cari nu merită a fi trataţi mai bine. Spuind adevărul, verde şi fără încunjur, ne simţim în drept de a scrie cu litere de foc, şi dispensaţi de politeţe, datorită unui adversar de principii abstracte numai.
Mizeria reală a populaţiunilor de jos, ameninţarea reală cu banca de fiţuici, pierderea reală a unei bucăţi din pămîntul strămoşesc nu sînt o materie pentru discuţiuni academice, pe cari, dacă le-am face, d-nia lor, în fundul inimii, ne-ar taxa de simpli.
Într-un car de oale nu se dă cu argumente metafizice.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X