În sesiunea ordinară din ăsttimp, consiliul judeţului Iaşi a hotărît mai multe măsuri cari, în prima linie, priveşte starea sanitară a populaţiei, în a doua, şcoala rurală, în a treia, încurajarea emulaţiunei pe terenul producţiunei agricole. Cu privire la mortalitatea în creştere a populaţiei rurale din jud. Iaşi, consiliul au alocat aproape a treia parte a bugetului pentru serviciul său sanitar. Astfel s-au alocat de exemplu câte o subvenţie de 2000 l.n., împreunată c-un privilegiu pe cinci ani pentru oricine ar voi să deschidă o farmacie în centrele plăşilor Turia, Branişte şi Stavnic. Deşi această măsură e necontestabil folositoare, totuşi credem că numai foarte puţin se va răsfrânge asupra populaţiilor rurale, pentru că adevărata cauză a mortalităţii ţăranului român este mizeria, provenită din greutăţile fiscale şi din angajamentele peste măsură oneroase al căror izvor sunt tocmai acele greutăţi.
În privirea şcoalei rurale s-au hotărît a se aloca sume pentru premiarea şcolarilor sârguincioşi, pentru clădirea de locale în comunele fără mijloace, pentru mărirea lefilor învăţătorilor plătiţi numai de comune şi în fine pentru premiarea acelor învăţători cari ar fi înscris şi promovat mai mulţi elevi.
Cele două din urmă ”încurajări„ ni se par cam unilaterale. Învăţătorii plătiţi numai de comune stau de regulă mai bine decât cei plătiţi de stat, pentru că acolo unde asemenea şcoale există ele sunt, cu rare escepţii, emanaţia unei trebuinţe reale a poporului. Se va găsi că partea cea mai liberă a populaţiei rurale, răzăşii, ţin mai cu samă a avea şcoli, iar afară de ei satele de oameni cuprinşi. Pe lângă acestea, învăţătorii de acest gen sunt în genere preoţi ieşiţi din seminarul Socola cari ţin şcoală când li dă mâna şi pentru cari această ocupaţie e secundară.
Ce s’ atinge de premiarea învăţătorilor cari vor înscrie şi promova mai mulţi elevi, această măsură ni se pare aproape… periculoasă. Stabilim că aptitudinea unui învăţător nu se constată, nu se poate constata pe această cale. Un învăţător indulgent (ca să nu zicem rău), într-un sat populat, va înscrie şi promova mai mulţi elevi decât unul bun într-un sat puţin populat. Un învăţător din cei mai buni este de ex. cel din satul mic Gropniţa (com. Miseştii, pl. Copoi ). Dar cei 10 – 15 şcolari ai acestuia plătesc mai mult decât 100 de şcolari răi dintr-alte comune populate cu învăţători superficiali. Valoarea unui învăţător n-o poate constata decât un pedagog practic şi numai la faţa locului, în şcoală şi cu copiii instruiţi de acela. Oricare control formal de altă natură este nesuficient – dacă nu periculos.
În fine pentru a sădi emulaţiunea între agricultori s-au alocat sume pentru reintroducerea espoziţiunilor. Această măsură merită toată lauda, iar efectele ei fiind cunoscute ne abţinem de la orice observaţie.
Un premiu pentru alergările de cai din ţară şi reducerea taxelor drumurilor judeţene sunt asemenea măsuri de o necontestabilă utilitate.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 159