[„DE CÎTE ORI SE DISCUTĂ…”] – de Mihai Eminescu [1 noiembrie 1881 ]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

De cîte ori se discută cestiunea izraelită scriitorul român are teamă de-a vedea vorbele sale interpretându-se ca ură de rasă, ca prejudiţiu naţional ori religios.

Unii ne răspund că evreii sunt folositori, ba necesari chiar, şi că, dacă o organizare economică trebuie, ea nu se va întemeia pentru a sili pe evrei la muncă, ci pe români. Există mulţi români chiar cari atribuie starea rea a populaţiunilor noastre lenei, inepţiei şi viciilor.

Noi ne-am obicinuit demult a privi lucrurile într-un mod mai natural. Stări publice de lucruri sunt mai puţin a se atribui indivizilor sau colectivităţii pe cât înrâuririlor de tot feliul şi erorilor de organizare.

Priviţi din punctul de vedere al unei invazii străine, cu deprinderi economice duşmănoase şi cuceritoare, evreii sunt absolut stricăcioşi ca speculanţi şi mijlocitori, de un folos foarte problematic ca meseriaşi.

Meseriaşi buni sunt puţini între ei; cei mai mulţi lucrează pentru ochi şi s-au vârât în organismul nostru economic concurând colectiv, cu fonduri comune, pe meseriaşul ori pe micul negustor creştin. Ei au introdus şi esploatat viciul beţiei în sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvitoare, au înveninat astfel fiziceşte, au corupt moraliceşte populaţiunile noastre.

Ei au intrat în ţară nu ca amici, nu ca oameni cari căutau pânea de toate zilele ci ca duşmani; ca rasă străină ne-au declarat război pe moarte, întrebuinţând în locul cuţitului şi pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri. Sunt triste toate lucrurile acestea, triste pentru evreii ce le-au practicat; mai triste pentru noi cari le-am suferit, dar, din nefericire, sunt adevărate. Cu toate acestea ziarele lor se azvârl la iperbola că evreii au fost chemaţi, utili, necesari chiar.

Chemaţi calea valea ! Nu ştim cine i-a chemat, dar bun român şi om iubitor de ţara lui desigur n-au fost. Utili şi necesari, cum?

Este utilă, este necesară o rasă care, direct sau indirect, [î]ţi nimiceşte poporul?

Se vor ridica protestaţiuni desigur, dar nu ne pasă de ele. Înainte-ne stă deschisă statistica populaţiunii României pe anul 1877.

Din ea constatăm întâi un fenomen comun pseudocivilizaţiei noastre: scăderea constantă a populaţiunilor orăşene.

Se înţelege. Trăiască liberul schimb şi piară orăşeanul român spre a fi înlocuit cu comisionarul şi importorul străin. Două catedre de economie politică avem în ţară, amândouă ocupate de liber schimbişti şi dacă un student ar îndrăzni de capul lui să zică ceva de bresle, de apărarea pieţeii şi muncii naţionale, i se dă zero. Cu înţelepciunea suprafină importată de la Paris am ajuns a importa făina şi untul de la Braşov, verdeţurile murate din Franţa.

Românul e de felul lui om prost. Morar nu i-a dat Dumnezeu să fie, a măcina nu ştie, a mura verdeţuri iar nu se pricepe, nici a bate lapte’n doniţă.

De aceea însă populaţia ortodoxă orăşenească a scăzut prin superioritatea mortalităţii peste natalitate la Argeş, Bacău, Botoşani, Galaţi, Craiova, Dorohoi, Târgul Jiului, Iaşi, Bucureşti, Turnu – severin, Piatra, Slatina, Focşani. Roman, Caracal, Fălticeni, Tecuci, Turnu-Măgurele, Râmnicul Vâlcii, Vaslui şi Giurgiu, unde mai pretutindenea evreii s-au înmulţit.

Dacă s-au înmultit şi crestinii în orase e mai numai acolo unde nu există evrei deloc sau puţini, ca la Braila, la Buzau, la Tîrgoviste, la Husi, unde negotul e-n parte în mîna crestinilor, la Calarasi, la Cîmpulung, unde nu sînt deloc evrei, la Ploiesti, la Bîrlad, unde asemenea o parte a negotului e-n mîni crestine. Încolo, în orase unde or fi evrei multi, populatia urbana se stinge ca prin minune.

Astfel la Botosani nasterile crestine sînt de 320, mortile de 797, un minus de 277 de suflete; aci însa înghesuirea elementului evreiesc e atît de mare încît cu toate ca au mai multe nasteri, 655, dar [au] si morti 711, deci o paguba de 56 insi. Dar sa lasam orasele si sa ne-ntoarcem la populatia rurala.

Unii din nobilii nostri adversari ne spun ca dacă românul scade în lupta cu evreul este din cauza ca românul e lenes, e vicios. Sa admitem un moment ca asa ar fi.

De ce românul, cînd n-are evrei lînga el, sporeste? Astfel vedem ca în judete în care se afla putini evrei sau nu se afla deloc populatia sateana sporeste. În anul 1877 taranii au sporit:

în Rîmnicul Sarat        cu 1238

în Dîmbovita   cu 1390

în Buzau          cu 2407

în Braila           cu 1415

în Dolj cu 1405

în Ialomita       cu 2459

în Ilfov            cu 2826

în Prahova       cu 1162

în Teleorman   cu 1204

în Vlasca         cu 1712

Acum sa vedem cum se înmulteste populatia rurala în judetele în cari sînt evrei.

La Bacau au crescut cu           480

la Botosani a scazut cu            268

la Covurlui a crescut cu           921

la Dorohoi a scazut     1126

(în ce stare trebuie sa se afle acel judet stapînit de rosii si de jidani!)

la Falciu a crescut        cu 922

la Iasi a crescut            cu 265

la Neamt a crescut       cu 463

la Putna a crescut        cu 99

la Roman a crescut      cu 47 la Suceava a scazut cu 411 la Tecuci a crescut cu 405

la Tutova a crescut      cu 20

la Vaslui a crescut       cu 424.

Populatia rurala a judetelor în cari nu sînt evrei are tendenta de-a creste cu 1500 – 2000 de locuitori pe an; populatia din judetele în cari sînt multi evrei scade sub natalitate; unde sînt mai putini, sporul e ridicol si atinge abia cifra de 100, 50, 20 chiar.

Exista în adevar si judete curat românesti în care sporul populatiei e mic, dar acolo natalitatea e mare. Se vede ca judetele sînt suprapopulate în raport cu întinderea lor si cu mijloacele de subsistenta.

E Argesul, c-o natalitate de 4143; Gorjul, c-o natalitate de 4823; Mehedintii, c-o natalitate de 5087; Romanatii, c-o natalitate de 4573; Vîlcea, cu 4180. Acesta e se vede maximul natalitatii pentru ele. Peste o cifra oarecare nu se poate înmulti o populatie pe deasupra mijloacelor ei de subsistenta.

Unde sînt evrei însa natalitatea e mica, si numai mortalitatea mare. Astfel Romanul are numai 2220 nasteri si mai tot pe-atîtea morti.

Întrebam acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii economic si politic pentru o tara a carei populatie se stinge din momentul în care ei intra în contact cu ea.

Românul e lenes, e imoral, e vicios. De ce însa nu e imoral si vicios acolo unde nu sînt evrei?

Caveant consules populusque!

Cu principiile cosmopolite ale d-lui C.A. Rosetti, cu libertate, egalitate, fraternitate şi cu teoria de „om şi om” nu facem decât să deschidem porţi tot mai largi invaziei elementelor străine. Din datele statistice de mai sus se vede, după cum zice d-rul Platter, autorul Cametei în Bucovina, cine e vânatul, cine vânătorul. Vânător e elementul pretins persecutat care invoacă principiile d-lui C.A. Rosetti; iar vânatul e poporul românesc.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.