Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Sîmbătă seara a avut loc o întrunire în localul clubului conservatorilor din Bucureşti, întrunire importantă şi numeroasă la care a luat parte mulţi delegaţi ai colectivităţilor de alegători din judeţe, mulţi alegători din capitală, aproape tot ce ţara are mai inteligent, mai prob, mai solid.
D. general I. Em. Florescu, viceprezident al clubului conservatorilor, a luat cuvîntul pentru a deschide şedinţa şi a arăta scopul adunării.
De la cea din urmă întrunire a partidului nostru – zise d. general – am avut a înregistra o pierdere simţită atît pentru noi cît şi pentru ţara întreagă, moartea lui Manolache Costache Epureanu. Ţara a pierdut în el un om eminent, un om de inimă, noi am pierdut pe bărbatul care-a condus atîta timp partidul conservator. După pierderea acestui bărbat, a cărui valoare ţara o apreciază, am aşteptat, ca oameni de bine, ca să se pună un capăt mizeriilor simţitoare în rezolvarea cestiunilor interioare cît şi a celor esterioare. Aşteptarea aceasta a fost amăgită. În faţă-ne vedem că, în loc de-a se cristaliza o politică în adevăr de stat, nu există nimic consistent, nimic statornic; sîntem din contra în plin regim fanariotic; nici o vorbă spusă în mod oficial nu merită încredere, nici o faptă nu îndreptăţeşte la concluziune justă, nestabilitatea persoanelor şi fluctuaţiunea principiilor, demoralizarea spiritului public, iată viitorul trist care se pregăteşte ţării.
În faţa acestei privelişti am crezut că e de datoria absolută a partidului de-a interveni c-o acţiune mai energică în viaţa publică. Părerea unanimă a comitetului central al partidului conservator a fost aşadar ca d. Lascar Catargiu, carele în curs de cinci ani a fost şef al guvernului conservator, să fie rugat a relua direcţiunea partidului. Comitetul central crede că d-v., aclamînd unanim deciziunea sa, veţi contribui în mod serios la consolidarea partidului şi că e o datorie patriotică pentru d. I.. Catargiu de-a lua asupră-şi sarcina de onoare care i se impune de unanimitatea partidului său.
După aclamaţiunea unanimă a adunării, d. Lascar Catargiu ia cuvîntul.
Chemat fiind, zise d-sa, de încrederea comitetului d-v. ca să primesc asupră-mi sarcina pe care-mi faceţi onoarea de-a mi-o impune, n-am să fac decît o scurtă declaraţiune. Ştiţi foarte bine că de patruzeci de ani de cînd luptăm pentru respectul legilor şi a bunei-credinţe în afacerile publice nu m-am dat nicicînd îndărăt cînd a fost vorba de a răspunde la datorie şi la chemarea partidului; asemenea şi astăzi, după trecerea din viaţă a lui Manolache Costache, a cărui pierdere o deplîngem noi, o deplînge ţara întreagă Dar o asemenea sarcină ar fi fără perspectivă de succes fără concursul d-voastră, căci puţin poate un om, mult pot cei întruniţi. De aceea vă cer un concurs energic. În trecut din mai multe părţi nu s-a răspuns la apelul făcut, astăzi însă trebuie să ne decidem a organiza o acţiune mai largă, a îndemna toate elementele conservatoare din ţară să uzeze de drepturile lor constituţionale, să lucreze din răsputeri, să nu se dea în lături de la alegeri, fie ele parţiale, fie generale. Aceste elemente ar fi bine să se constituie nu numai în mod singuratic, ci pretutindenea, în comitete locale cari să stea în relaţii cu comitetul central din Bucureşti. Nu voi să relevez că partidul adversarilor noştri zicea că orice mijloc e bun pentru a veni la putere. De la noi d-v nu puteţi aştepta altă îndemnare decît de-a ne da concursul d-v. pe toate căile legale.
Iar în ceea ce priveşte situaţia generală a ţării şi poziţia partidului conservator în momentul de faţă, ele vor fi în scurt arătate de d. Maiorescu, care a fost rugat din parte-ne să facă această dare de seamă.
Îndată după aceste puţine cuvinte ale d-lui Lascar Catargiu, rostite cu energia d-sale cunoscută, a ţinut d. Titu Maiorescu discursul său, a cărui amintire va rămîne neştearsă din memoria celor ce l-au ascultat.
D-sa a espus pe rînd cauzele parlamentare ale retragerii partidului conservator, purtarea opoziţiei liberale de pe atunci, fazele călătoriei la Livadia şi a intrării în război, epoca Păcii de la San-Stefano, aceea a Tractatului de la Berlin, cesiunea Basarabiei şi soluţiunea silită a cestiunei izraelite, iar cu privire la afacerile interne a arătat nestabilitatea cabinetelor, enormităţile recensimîntului, calamitatea rublelor ş. a. D. Maiorescu şi-a încheiat discursul arătînd viciarea spiritelor şi citînd cîteva pasaje caracteristice din ziarul „Înainte”, dintr-o circulară publicată „în numele socialiştilor români” şi din „Femeia română”. Oratorul a fost obiectul celor mai călduroase felicitări ale adunării.
În fine d. Lascar Catargiu a luat din nou cuvîntul spre a mulţumi pentru sarcina cu care l-a onorat adunarea şi apelînd la sprijinul legal al partidului. Cu acestea se încheie şedinţa memorabilei întruniri politice.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI