Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
De mai multe zile circulau fel de fel de versiuni asupra rezoluţiei ce s-ar fi luat de cătră judecătorul comercial din Berlin în privinţa cererii de înregistrare a convenţiei închieate între Societatea Căilor Ferate Române cu guvernul nostru pentru răscumpărare. Unii pretindeau că judecătorul ar fi respins cererea de înregistrare, alţii că ar fi amînat-o.
După informaţiile ce am putut culege din mai multe izvoare, şi mai ales din foaia berlineză „Boersen Zeitung” de alaltăieri, adevărul se află la mijloc, adică între aceste două versiuni ce se răspîndiseră. Iată cum stă lucrul :
Termenul juridic pe care l-a întrebuinţat judecătorul comercial din Berlin este în limba germană abgelehnt (înlăturat) adică, cum am zice in termenii obicinuiţi la noi, „la dosar”. Considerantele ce servesc de bază rezoluţiei judecătorului sînt că hotărîrea majorităţii acţionarilor, care, înregistrîndu-se, ar fi să înlocuiască şi să suprime statutele societăţii înregistrate deja încă nu prezentă caracterul unei convenţii perfecte, fiind aceasta încă supusă îndeplinirii unor condiţii eventuale conţinute în textul său. Astfel, pe baza art. 214 din Codul comercial german, judecătorul nu s- a crezut în drept a face transcrierea.
La 10 martie st.n. delegaţii societăţii, prezentînd judecătorului de comerţ un memoriu prin care încearcă a combate argumentarea lui arătată mai sus, dînsul, prin deciziunea sa din 11 martie nu numai că a mănţinut într-un mod statornic rezoluţuia sa de mai nainte, dar a mai adăogat că hotărîrea majorităţii acţionarilor, în condiţiile în cari a fost luată, nu conţine în realitate decît o procură (Vollmacht) dată comitetului de supraveghere aflător la Berlin pentru a încheia noua convenţie de răscumpărare.
Astfel stă astăzi afacerea pretinsei răscumpărări.
Pentru împrospătarea memoriei publicului vom spune că între dispoziţiile conţinute în textul convenţiei votate de Corpurile noastre legiuitoare se găseşte şi aceea că nouăle titluri ce urmează a fi emise de stat nu se vor preschimba cu vechile titluri decît după ce mai întîi se va transcrie convenţia de către tribunalul de comerţ, în vreme ce judecătorul de comerţ german pare a reclama că toate dispoziţiile conţinute în convenţie să fie efectuate, să fie adecă convenţia deja perfectă, pentru ca el în urmă să se poată pronunţa asupra cestiunii înregistrării acelui act.
Din aceste fapte enunţate rezultă că pentru moment cestiunea se învîrteşte într-un cerc viţios. Va trebui dar să se descopere un mijloc de înlăturare a dilemei în care cestiunea se află astăzi.
Prin hotărîrile judecătorului se aminteşte şi despre protestul d-lui Landau, pe care-l supune la dispoziţiile de procedură a codicelui german, ceea ce lasă să se prevază că, dacă d. Landau va îndeplini condiţiile de procedură, înregistrarea va putea fi suspendată pînă la rezolvarea acestui proces.
Aceste informaţiuni fiind culese în mare parte dintre-o foaie berlineză oficioasă, credem că guvernul nostru, trebuind negreşit să aibă informaţiuni mai precize, ar face bine să le aducă la conoştinţa publicului, care este foarte interesat a şti adevărul asupra stadiului unde a ajuns ,,strălucita” afacere a pretinsei răscumpărări.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI