Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Iar o criză ministerială.
De vreo cîteva zile umbla zgomotul că o nouă premenire ministerială va avea loc. Se vorbea despre retragerea d-lor Leca şi Stolojan, despre înlăturarea d-lui Cogălniceanu, despre demisionarea d-lui V. Boerescu, care avea să fie însărcinat cu un post de ministru plenipotenţiar pe lîngă o putere oarecare; se vorbea apoi despre chemarea dd-lor Orăscu sau V. Conta la Culte, dd-lor Cîmpineanu şi Stătescu, cel dintîi la Externe, cel de-al doilea la Justiţie. Fel de fel de versiuni circulau. O depeşe din Bucureşti către ziarele din Viena, reprodusă de foile româneşti, spunea că d. Cogălniceanu. are să fie însărcinat cu postul de guvernator general al Dobrogei.
În fine, ieri seara se accentua zgomotul că ministerul întreg şi-a trimes demisiile d-lui Brătianu, care se afla încă la via sa de lîngă Piteşti. D. prim-ministru, care gerează acuma afa[ce]rile a două ministere, se află la vie, şi în timpul absenţei sale din capitală colegii săi găsesc cu cale să se retragă, neavînd răbdarea să aştepte măcar pînă să se întoarcă d. prezident al Consiliului. Ce mai însemnează şi această comedie? trebuie să se întrebe publicul, care însă, după cîte a văzut petrecîndu-se în sferele ministeriale de vreo patru ani, n-ar mai avea drept să se mire de nimica.
Răspunsul este lesne de dat. dacă în adevăr, precum se vorbeşte pretutindeni, dd. miniştri şi-au trimes demisiile la Piteşti, lucrul trebuie să fie pus la cale astfel.
D. Cogălniceanu, pe care îl ştim destul de păţit pentru a se mai lăsa să fie amăgit uşor, n-a iscălit demisia decît după ce a avut la mînă iscălit decretul de numire a d-sale în postul de guvernator al Dobrogei, pentru al cărei viitor şi prosperitate d-sa a dovedit atîta solicitudine. Pe cîtă vreme acest post nu era încă ocupat, nici creat măcar, Dobrogea cădea d-a dreptul sub epitropia ministrului de interne; din momentul ce postul se creează şi d. Cogălniceanu simte tendinţa colegului său prezident de a -l înlătura din cabinet, se grăbeşte numaidecît a propune un tîrg cinstit, care să mulţumească amîndouă părţile; „Mă duc însă numai în Dobrogea”. Pentru un epitrop harnic, iubitor şi foarte îngrijitor de soarta epitropisitei, cum e d. Cogălniceanu pentru Dobrogea, e cu atît mai avantajos cu cît e mai aproape de dînsa. O vorbă veche spune, în adevăr, că dragostea de departe ca şi d-aproape e tot dragoste; însă cui nu-i pare mai bine să fie mai aproape decît mai departe de obiectul slăbiciunii sale?
Pe cît aflăm, faptul însărcinării d-lui Cogălniceanu cu guvernarea Dobrogei a produs între toţi partizanii d-lui prezident al Consiliului o impresie foarte neplăcută. D. Cogălniceanu nu e roşu, şi roşii ştiu bine că d-sa profesează nişte sentimente pentru d-lor cari nu-i măgulesc cîtuşi de puţin; în schimb şi d-lor îi întorc cu prisos acele sentimente. Astfel, d. Cogălniceanu guvernator general al Dobrogei însemnează stingerea oricăror speranţe şi iluziuni pe cari şi le făcuse o mulţime dintre partizanii d-lui prezident al Consiliului în privinţa României transdanubiene. Aşa d-aici se esplică şi incidentul petrecut în Senat mai zilele trecute, cînd începuseră a se arăta primele simptome ale crizei ministeriale. Roşii din Senat, constituiţi în tribunal suprem, pentru a dovedi curăţia onor. d-lui coleg şi amic politic Sim. Mihălescu, voiră cu aceeaşi lovitură să-l ridice pe acesta şi să cufunde pe d. Cogălniceanu. Jocul însă n-a izbutit.
D. Cogălniceanu i-a ştiut sili la vreme să s-astîmpere şi să lase mai bine treaba încurcată.
Judecînd după tonul liberal ce -l păstrează „Presa” d. V. Boerescu, deşi nesuferit partizanilor d-lui prezident al Consiliului poate mai mult chiar decît viitorul guvernator al Dobrogei, este omul care s-a ştiut face indispensabil şi care, avînd deplină cunoştiinţă de soliditatea poziţiei sale, pare a nu avea cea mai mică îngrijire, cel puţin pentru un viitor apropiat. Ministru de externe în cabinetul ce trebuie să se formeze sau ministru plenipotenţiar pe lîngă o putere oarecare, din două una, rămîne să-şi aleagă singur.
Cît despre dd. Leca şi Stolojan …
Dar cum rămîne cu ministerul? Cine va fi însărcinat cu formarea noului minister? – D. I.C.Brătianu.
Comedia retragerii şi rechemării d-lui Brătianu se va juca din nou, de astă dată gratuit, zicem gratuit pentru că nu vedem de ce să se alerge iar la un expedient care prejudiţiază oarecum prestigiul ce trebuie să -l aibă Coroana. Pentru ce ministerul se retrage, care este motivul acestei retrageri? Lumea nu-l vede, nu-l ştie, totul este o taină de culise. Şi apoi, după această retragere nejustificată prin nici un motiv, pentru ce tot prezidentul ministerului retras este reînsărcinat de capul statului cu reconstruirea ministerului? Dacă i s-a primit demisia, de ce mai este rechemat? dacă era să fie rechemat, pentru ce i s-a primit demisia? Şi dînsul, d. prezident al Consiliului, dacă şi-a dat demisia, care i s-a primit, pentru ce mai revine? dacă era să revină, pentru ce şi-a dat demisia?
Ce sînt jucăriile acestea? Aceasta se poate numi în serios o politică constituţională? Ne mărginim a pune întrebările, lăsînd ca opinia publică să le dea răspunsul.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI