Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
În şedinţa de la 4 l.c. a Adunării deputaţilor d. P. Buescu a făcut următoarea interpelare:
O cestiune asupra căreia voi să atrag atenţiunea d-lui ministru de finanţe este aceasta: Am văzut că, pentru biletele cari au să se tipărească ca obligaţiuni ce au să se facă conform legii votate deunăzi pentru împrumutul de 26 milioane, s-a trecut în expunerea de motive a d-lui Sturza peste 127 000 lei; Suma aceasta este colosală; şi de aceea voi să dau oarecare lămuriri în această cestiune d-lui ministru de finanţe, ca să nu se mai facă cu aceste obligaţiuni eroarea care s-a făcut cu biletele ipotecare.
Vă aduceţi aminte că biletele ipotecare s-au tipărit în Paris în condiţiuni foarte grele.
Acei fabricanţi neapărat ne-au pus dificultăţi foarte mari, atît în privinţa preţului hîrtiei cît şi în privinţa calităţii ei şi pentru 17 750 000 lei am plătit 295 216 lei. Neapărat că pentru restul sumei pînă la 26 milioane a trebuit să se plătească cu analogie.
Prin urmare vedeţi că costul fabricării acestor bilete ipotecare este foarte mare, şi cu toate acestea sînt aşa de rău făcute încît cu toţi ştiţi că este peste putinţă de-a ne mai servi cu ele aşa cum sînt şi trebuie din nou tipărite. Am calculat cît costă aceste bilete ipotecare şi am găsit că vine la sută un franc şi 66 bani.
Banca Angliei dă bani cu dobîndă cu cîte 2 şi jum. şi 3 şi jum. la sută. Ei bine, dacă banca aceasta ar plăti pentru costul fabricării biletelor 1 şi 66, cîştigul său n-ar fi decît de 90 centime.
Atrag atenţiunea d-lui ministru de finanţe asupra acestui punct ca să nu se mai facă asemenea erori, să nu se mai facă cu tipărirea acestor obligaţiuni aşa cheltuieli mari pe cîtă vreme vă dau probe evidente că Casa Creditului Funciar Urban a comandat la o casă însemnată din Paris, Casa Dumont, bilete pentru 24 milioane cu preţul de 11 000 lei.
Cînd Creditul Fonciar Urban pentru 24 milioane obligaţiuni plăteşte 11 000 lei pentru fabricarea biletelor sale, eu mă mir cum esistă în compturile d-lui Sturza suma de 127 mii lei pentru 26 milioane lei obligaţiuni.
De aceea atrag atenţiunea d-lui ministru de finanţe ca să nu se mai facă şi cu aceste obligaţiuni eroarea care s-a făcut cu tipărirea biletelor ipotecare, căci este ceva fenomenal. În adevăr nici o bancă din lume care a fabricat bilete n-a plătit ca noi pentru sută, un leu şi 66 centime.
D. ministru a crezut că poate răspunde povăţuindu-l pe d. Buescu să citească corespondenţa în cestiune şi că poate numi interpelarea o insinuare la ceea ce d. Buescu răspunse:
Mă mir cum d. ministru de finanţe termină cuvîntarea d-sale zicînd că am făcut insinuări. Aş fi dorit ca onor d. ministru de finanţe să nu facă asemenea acuzări, căci eu am dreptul după Constituţiune să adresez guvernului şi fiecărui ministru în parte interpelări.
Eu am venit cu cea mai mare delicateţă şi am atras atenţiunea d-lui ministru de finanţe, căci am văzut cheltuită suma de lei 295 216 pentru confecţionarea a 17 milioane bilete ipotecare, pe cît timp Creditul Fonciar Urban a contractat bilete pentru valoarea de 24 milioane cu suma de 10 000 lei. Prin urmare n-am făcut nici o cestiune personală, am atras numai atenţia d-lui ministru, pentru ca aceasta este una din prerogativele deputatului, de-a îndemna pe ministru să facă cît mai puţine cheltuieli şi a nu face nicidecum cheltuieli zadarnice.
Dar d. ministru m-a atras pe un tărîm pe care n-aş fi dorit să se pună, spuindu-mi că d-sa s-a adresat la Casa Dumont ca la una din cele mai sigure case. Cu toate acestea, drept să vă spun, pe mine m-a surprins cînd am văzut că pentru tipărirea a 17 milioane bilete ipotecare s-a dat 1 franc şi 65 bani la sută. Dar pentru că d-sa m-a atras pe un asemenea tărîm, ei bine eu am aici o notă de tot ce s-a cheltuit:
Prin urmare vedeţi că fără voia mea d. ministru de finanţe m-a provocat de a-i spune în ce s-a cheltuit suma aceasta.
Eu n-am voit să fac aluziunea aceasta şi rău aţi făcut de m-aţi tras pe acest tărîm, de aceea v-am şi răspuns.
Prin urmare o greşeală făcută nu scuză o a doua, mai cu deosebire că eu vă dau cazul Creditului Fonciar Urban.
Luaţi şi Creditul Fonciar Rural şi vedeţi că tot aceleaşi sume se cheltuiesc.
Aşadar repet că nu fac decît să atrag atenţiunea d-lui ministru de finanţe ca să aibă în vedere că suma destinată pentru tipărirea acestor obligaţiuni e colosală şi-l rog să binevoiască a avea grije ca această sumă să nu fie aşa de mare.
În toată interpelarea nu se citează nici un nume; ea e ţinută în termeni reci şi obiectivi. Să vedem însă ce zice cel
,,cu musca pe căciulă”:
Într-adevăr a doua zi d. E. Costinescu cere cuvîntul şi începe astfel:
D. E. Costinescu. D-lor deputaţi, voi să adresez onor. d-lui ministru de finanţe o interpelare sau, mai esact, să-mi emit părerea într-o cestiune de resortul d-sale.
Această cestiune, d-lor, este privitoare la imprimarea în genere a efectelor statului.
Dar mai întîi fiindcă s-a rădicat ieri o asemenea cestiune în Cameră pe cînd eram absent şi fiindcă s-a ridicat sub impresiunea unor sentimente pe care le-a calificat onor. d. ministru de finanţe, înaintîndu-se nişte neesactităţi de fapt, neesactităţi intenţionate.
D. preşedinte: Vă rog să binevoiţi a nu judeca conştiinţa persoanelor.
D. P. Buescu: Cer cuvîntul în cestiune prealabilă.
D. preşedinte: Nu vă pot da cuvîntul în cestiune prealabilă cînd vorbeşte un deputat; eu mi-am făcut datoria protestînd contra unui cuvînt rostit de orator.
D. E. Costinescu: Eu, d-le preşedinte, retrag cuvîntul fiindcă enunţarea faptelor ce vă voi espune revine tot acolo.
Am zis că s-au înaintat neexactităţi de fapt. Am adus aci acte oficiale, acte autentice, pentru ca să probez acele neesactităţi spuse cu tendinţe pe cari nu le voi califica eu, ci le voi lăsa dv., d-lor deputaţi, să le calificaţi.
După inşirări şi espuneri lungi, d. Costinescu încheie astfel:
Este însă deplorabil ca aceia cari n-au curagiul să-şi videze pasiunile şi certurile lor în particular să vină să le aducă la tribuna Camerei. (Aplauze)
Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui şi nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală că insinuările calomnioase, că calomnia este demnul apanagiu al celor mici la suflet, al celor laşi! (Aplauze)
D. P. Buescu: Cer cuvîntul în cestiune personală.
D. preşedinte : Nu pot să dau cuvîntul în cestiune personală fiindcă nimeni n-a fost atacat.
D. Ionescu a fost chemat la ordine pentru cuvîntul „ubicuitate”. D.E. Costinescu, ca redactor al „Românului”, are privilegiul de-a numi pe colegii săi calomniatori, mici de suflet, laşi, iar d. C.A. Rosetti găseşte că nimeni n-a fost atacat.
Şi noi credem că nimeni n-a fost atacat, dar din cauză cu totul inversă; acest d. Costinescu nu este în stare a ataca pe nimeni, încît demnul redactor al „Românului” ar fi putut să-şi facă seria de insulte şi mai lungă, cît un articol de gazetă de ex.
Rămîne deci bine înţeles că „ubicuitate” e o insultă gravă, iar „calomnios”, „mic la suflet”, „laş” sînt epitete graţioase, permise în Camera prezidată de d. C.A, Rosetti.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI