La conferenţa din 4/16 ianuarie lordul Salisbury a prezintat delegaţilor Porţii un rezumat modificat al hotărârilor delegaţilor europeni, după care toţi aceştia au declarat că în caz de a respinge Poarta şi aceste din urmă propuneri, toţi vor părăsi Constantinopole. Reprezentanţii Italiei şi Angliei au adaos că pentru complicaţiunile ce s-ar naşte din refuzul Porţii, Turcia va fi răspunzătoare Europei, reprezentantul Franciei făcu pe Poartă răspunzătoare faţă cu propria ei ţară. După aceea Savfet Paşa declară că va convoca marele consiliu naţional şi că sâmbătă (5 ian.) va fi în stare a da un răspuns definitiv.
Ultimatul puterilor cuprinde următoarele puncte:
1) Rectificarea graniţelor Muntenegrului prin anexiunea districtelor Banjani, Piva şi Nicsici, Drobinak, parte din şaranţi, distr. Kolaşin şi Cuci-Craini, a Vasoievicilor de la Zievna până la Lim, în fine teritoriul Mali şi Veli-Vrdi cu Spuţ şi Zobliac. Instituirea unei comisii internaţionale adhoc de rectificarea graniţelor. Libertatea navigaţiei pe Boiana. Neutralizarea forturilor depe lacul Scutari.
2) Status quo ante bellum pentru Serbia cu regularea dificultăţilor de graniţă dinspre Bosnia printr-o comisie de arbitri conform hatişerifului din 1833.
3) Pentru amândouă Principatele se cere evacuarea lor de cătră trupele otomane şi retragerea trupelor lor de pe pământ turcesc înlăuntrul nouălor fruntarii. Preschimbarea prizonierilor, amnestiarea tuturor acelora cari-n vremea războiului au făcut servicii inamicilor.
4) Pentru Bosnia, Herţegovina şi Bulgaria
Guvernorii generali ai provinciilor pentru cei dentâi cinci ani se numesc de Poartă cu prealabila consimţire a puterilor.
Provinţiile se împart în sangiacuri cu muteşarifi în capul lor, pe cari Poarta îi numeşte pe vreme determinată după propunerea valiilor, şi în cantonuri (nahief, mudir-lik ) de 5.000-10.000 locuitori cu autorităţi cantonale, cari sunt aleşi liber în fiece comună de către populaţie şi sunt competente în toate cestiunele cîte ating interesele comunei.
Adunările provinciale se aleg pe cîte patru ani de cătră consiliile cantonale. Aceste adunări au să stabilească bugetul provinţiei după sistemul indicat şi au să numească consiliari administrativi provinciali, a căror părere trebuie s-o consulte valiul în toate cazurile cîte trec peste stricta şi simpla executare a agendelor legiuite şi ordinare: în urmă valiul poate să raporteze Porţii părerea consiliului administrativ.
Ameliorarea sistemului dărilor. Adunările provinciale şi consiliile cantonale aşază dările şi le repărţesc, cu escepţia vămilor, poştelor şi telegrafelor, precum şi taxele pe tutun şi spirituoase. Arendarea dijmei se desfiinţază cu totul, restanţele de dări nu se mai încasează, bugetul provinţiilor se statorniceşte după măsura veniturilor pe cîte cinci ani. O parte din aceste venituri se întrebuinţază la plata datoriei publice şi pentru acoperirea trebuinţelor guvernului central, iar restul pentru trebuinţele provinciei. Justiţia se va reorganiza în senzul unei neatârnări mai mari a magistraturei. Valiii numesc pe judecătorii civili şi penali cu consimţământul consiliilor administrative; membrii curţii apelative se numesc de către Poartă după propunerea valiilor. Publicitatea pertratărilor judecătoreşti şi a anchetelor e obligatorie. Pentru afacerile speciale a fiecărei din confesiuni va exista o jurisdicţie esclusivă a autorităţilor religioase. Deplină libertate a culturilor; comunele intreţin singure clerul, bisericile şi institutele scolastice. Se stabilesc garanţii contra prozelitismului cu de-a sila.
Întrebuinţarea limbei ţărei înaintea autorităţilor judecătoreşti şi administrative e autorizată ca şi a limbei turceşti. Întrebuinţarea de trupe iregulare e absolut oprită; o miliţie şi o jandarmerie se vor forma din creştini şi musulmani în raport cu populaţiile şi cu ofiţeri subalterni numiţi de guvernorul general. Creştinilor condamnaţi şi urmăriţi din cauze politice li se acordă amnistie.
Ameliorarea condiţiei lucrătorilor rurali şi a arendaşilor. În Bosnia şi Herţegovina se va înlesni câştigarea de proprietăţi ale statului, precum şi reîntoarcerea emigranţilor, iar despoziţiilor respective vor trebui luate până în trei luni.
Comisia de control. Puterile vor numi două comisii de control cari vor avea să privegheze executarea reglementelor şi vor avea să sprijine autorităţile locale în măsurile ce vor lua în privinţa ordinei şi a singuranţei publice. Comisiile de control vor primi instrucţii speciale.
În urma acestei comunicări Midhad Paşa au convocat marele consiliu naţional, un fel de consiliu de stat compus din 200 de inşi, funcţionari superiori şi demnitari ai bisericii. Între aceşti 200 erau peste 50 de creştini, armeni şi greci se vede. Midhat le-au comunicat propunerile cele din urmă ale puterilor, au arătat apoi că Turcia nu are nici amici nici bani şi că războiul este împreunat cu cele mai mari pericole. Cu toate acestea consiliul a respins în unanimitate propunerile puterilor, ca neacceptabile.
Marele vizir au espus Sultanului prin raport concluziile consiliului naţional şi l-au rugat a-i da ordinile cuvenite pentru a putea răspunde reprezentanţilor europeni.
Astfel la 8/20 ianuarie, în cea din urmă conferinţă, Savfet Paşa citi o notă prin care spuse că Poarta se poate înţelege cu puterile în privinţa unor puncte de detaliu, dar au tăcut cu totul asupra numirei guvernărilor generali. Cât s-atinge de comisiile de supraveghere, nota propunea instituirea unor comisii locale alese, cari să lucreze sub preşedinţa unui funcţionar turcesc. Relativ la propunerile despre Serbia şi Muntenegru, nota crede că s-ar putea amâna rezolvirea cestiunilor în litigiu până la o hotărâre mai târzie. Chiar cererile Muntenegrului ar fi discutabile, dar amândouă pretenţiile principale ale puterilor trebuiesc respinse, cu atât mai mult cu Cât sultanul însuşi, auzind raportul asupra şedinţei consiliului naţional, au declarat definitiv că cele două propuneri sunt incompatibile cu onoarea suveranului.
După cetirea notei luă cuvântul marchizul of Salisbury. El constată că Poarta refuză de a acorda cele două garanţii cerute de puteri privitoare la numirea guvernărilor şi la organizarea unei comisii de control în adevăr neatârnate. Nerămâind dar nici un teren comun pentru o tratare mai departe, conferinţa trebuie să se privească ca închisă.
Generalul Ignatief vorbi în acelaşi senz, declară că propunerile Porţii sunt inacceptabile, accentuă responsabilitatea ce cade asupra Porţii şi esprimă speranţa că Turcia nu va întreprinde nimic contra Serbiei sau a Muntenegrului, căci o asemenea eventualitate ar trebui privită ca o provocare de război.
După aceste declarări, conferinţa se dizolvă, pentru că lucrările ei erau terminate.
Protocolul de închidere a conferinţei s-au încheiat duminica în 9 ian. în ospelul ambasadei austriace, subsemnat fiind de toţi delegaţii, şi de cei turceşti. Sultanul anunţând că e bolnav, audienţe de concediu nu s-au cerut.
Alaltăieri, luni, au plecat Ignatief şi marchizul Salisbury, ieri şi astăzi aveau să plece ceilalţi membri ai conferenţei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 181