
Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„L’Indépendance roumaine”, menţionînd că am reprodus articolul din „Journal des debats” privitor la cestiunea dunăreană, adaogă că:
„Timpul” a avut grija de-a uita să reproducă pasajul în care „Journal des debats” declară că „L’Indépendance roumaine” e singura foaie care a publicat toate documentele privitoare la cestiunea Dunării. Să fie gelozie?
E adevărat că acel pasaj lipseşte din traducerea noastră, dar nu e singurul care lipseşte. Astfel am lăsat afară începutul articolului, în care se zic următoarele:
Am tratat aci mai în urmă părţile generale ale cestiunii Dunării de Sus. (Notă. Vezi „Journal des debats” din 12 august). E o afacere asupra căreia, afară de punctele cardinale pe cari le-am indicat deja, s-ar putea zice mai mult decît poate cuprinde un articol de jurnal; şi noi ne-am fi mărginit la cele spuse pînă acuma dacă n-ar fi strigătul de alarmă care nu-ncetează a veni din Berlin şi Viena.
Din acest pasaj de la-nceput, lăsat afară, „L’Indépendance roumaine” poate vedea natura grijei noastre de-a uita. Am lăsat afară atît acest pasaj cît şi un altul de mai jos, în care se vorbeşte de un articol, publicat la 12 august, pe care în acel moment nu-l aveam la-ndemînă şi de care ne aduceam aminte a-l fi citit, însă într-un mod cu totul general, fără a ţinea minte amănuntele. Ce-nteresează în adevăr pe public menţionarea unui articol scris acum o lună în „Journal des débats” şi asupra căruia, în momentul traducerii, nu ne puteam da o lămurire exactă?
Să fie gelozie? întreabă „L’Indépendance roumaine”.
Dacă confraţii cred în adevăr că pismuim vro frunză din laurii lor, n-avem decît a face citarea cerută. Iată dar ce zice
„Journal des débats” în articolul asupra cestiunei dunărene:
„L’Indépendance roumaine”, pe care am citat-o deja şi pe care trebuie s-o cităm încă pentru că e singurul jurnal care a dat toate documentele relative la afacerea aceasta, ne-a dat o probă publicînd avanproiectul de reglement pregătit sub inspiraţia cancelariei de la Viena. Nu se face nici o menţiune de libertatea navigaţiei, aceasta după un amendament al Austriei. (Tot pe ,,Indépendance roumaine” o cităm).
Pentru eliminarea acestui pasaj, supărare.
Acest pasaj al ziarului parizian are nenorocirea de-a trece ca un fir de bătătură prin prea multă urzeală, căci se reaminteşte articolul de la 12 august, apoi avanproiectul Austriei. Pasagiul e lăsat afară din aceeaşi cauză din care e eliminat începutul, pentru că se aminteşte un articol trecut, care nu era la-ndemînă şi un avanproiect pe care noi nu l-am publicat.
Noi credem că, prin eliminarea amînduror pasajelor pe cari le-am reprodus mai sus, cititorul n-a pierdut nimic, căci împrejurarea că „L’Indépendance roumaine” e singura foaie care a publicat toate documentele relative la afacerea dunăreană e cunoscută de toţi, mai ales la noi în ţară, şi n-avea nevoie de o nouă confirmare.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI