Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Neue freie Presse” răspunde la ultimatumul „Românului”. Foaia vieneză reprobează înainte de toate amestecul unor temeri politice într-o cestiune comercială. Abia se poate admite că există cineva în Bucureşti care să crează serios că juna neatîrnare a României ar putea să sufere dacă Austria va supraveghea navigaţia pe Dunăre. Foaia vieneză crede din contra că frica ce-o arată România în privirea aceasta e un sentiment neclar, trezit pe cale artificială de influenţe străine, sentiment ce nu se poate mănţine faţă c-o reflecţiune matură şi lipsită de prejudiţii. Din partea Austriei România n-are să se teamă de nimic nici acum nici pe viitor şi ar fi bine de ţara guvernată de principele Carol dacă n-ar avea decît vecini atît de puţini doritori de teritoriul ei precum e monarhia austriacă.
Dorim – continuă foaia – ca românii să-şi păstreze pe de-a pururea independenţa şi să ridice dezvoltarea intelectuală a poporului lor la înălţimea celorlalte popoare latine. O dorim aceasta pentru că nu ne putem dezbăra de ideea că soarta României e menită de-a se uni cu-a Austriei, că legături de sinceră amiciţie cată să împreuneze amîndouă statele. E însă o cerere naivă ca, pentru amiciţia României, să renunţăm la pretenţiile noastre relative la regularea şi conducerea navigaţiei pe Dunăre. Chiar pentru alianţa unui stat mare şi puternic preţul ar fi prea mare. dacă ni s-ar cere în Bucureşti un asemenea sacrificiu am mărturisi cu părere de rău că prea e scumpă iubirea României.
Dar nici nu se crede în Bucureşti că, de dragul ochilor frumoşi ai României, Austria va renunţa la anteproiect, ci se deprind deja cu ideea că propunerile austriace se vor primi de Comisia internaţională. Asta rezultă din chiar articolul
„Românului”. Dacă n-ar admite posibilitatea realizării anteproiectului cum ar ameninţa c-un fel de grevă din partea României? Cum îşi închipuiesc o asemenea grevă nu prea înţelegem. E uşor de scris pe hîrtie că România nu-şi va trimite delegatul în Comisia mixtă şi va opune o rezistenţă pasivă, dar în practică guvernul român sau n-ar putea observa deloc o asemenea atitudine sau ar observa-o scurt timp numai. Dacă comisia internaţională ar admite cu majoritate de voturi propunerile austriace România nu s-ar putea sustrage de la participarea la Comisia mixtă decît cu marea ei pagubă şi ar fi în curînd silită, prin propriile ei interese, să ia parte la deliberările Comisiei. Sistemul grevei în politica internaţională e poate original, dar nu l-ar durea decît pe statul ce-l exercită.
Convingerea că Austria nu urmăreşte scopuri politice prin tendenţa de-a ţinea Dunărea sub privegherea-i s-au impus pînă şi puterilor cari dezaprobaseră anteproiectul. Se poate că Franţa, asemenea Germaniei şi Italiei, va nota pentru anteproiect.
După cum stă proporţia între voturile comisiei dunărene, se poate ca hotărîrea să fie în mîna României, pentru că Rusia, apoi Bulgaria şi Serbia, cari, conform Tractatului de la Berlin, iau asemenea parte la dezbateri, vor vota în contra, iar votul Angliei e îndoielnic. Întoarcem deci ascuţişul îndreptat de „Românul” în contră-ne şi zicem: Dacă România nu voieşte să turbure bunele ei relaţii cu Austria, care-i apreţiază amiciţia ea va primi anteproiectul şi nu va respinge din încăpăţînare, din temere nefundată, în contra unor încălcări austriace sau poate a face plăcere Rusiei, o pretenţie care se întemeiază pe raporturile naturale ale puterii austriace către statele dunărene ale Peninsulei Balcanice.
Sîntem de părere că consimţămîntul trebuie să i se înlesnească cît se poate de mult guvernului român şi că ar trebui ca Austria să facă orice concesie posibilă. De dragul României nu putem lega artera de viaţă a monarhiei, dar putem să-i dăm alte dovezi de bunăvoinţă.
Pînă aci „Neue freie Presse”.
Acele concesii posibile, acele alte dovezi de bunăvoinţă privesc fără îndoială vro nouă tichie de mărgăritar. Ce scumpe sînt deşertăciunile şi zădărniciile pe lumea aceasta!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI