Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Norddeutsche Allgemeine Zeitung” emite oarecari apreciaţii mai mult ipotetice asupra sentinţei Curţii din Lipsca; al cării text autentic foaia germană n-o cunoaşte, precum mărturiseşte singură.
E un act de rea credinţă din partea „Presei” ca, cu ocazia unei notiţe de bursă, să releve pentru publicul nostru faptul că în cestiuni de politică internă şi externă acea foaie e inspirată de principele cancelar. Principele cancelar nu se ocupă cu partea bursei, a teatrelor şi a ştirilor zilei.
Reproducem şi noi acea notiţă, numai ca să se constate că acea foaie nu-şi bazează raţionamentele pe textul autentic al sentinţei, care-i e necunoscut pân – acuma.
Afară de telegramele cunoscute asupra otărârei Curţii Imperiale în afacerea Landau contra Societăţii Drumurilor de Fier române, nu avem alte nuvele cari să ne permită de-a judeca după justa sa valoare importanţa eventuală a acestei otărâri cu totul surprinzătoare. Mai nainte de-a cunoaşte această otărâre în detaliurile sale toate supoziţiile şi toate ipotezele ne par fără nici o valoare. Se pare însă necontestabil că posesorii obligaţiunilor 6 la sută, cari au primit această hârtie în contra remiterei acţiunilor lor de drumuri de fier, n-au a se teme de nimic. Acest mod de-a vedea este împărtăşit de toţi acei cari cunosc bine afacerea. Otărârea nu poate avea decât o valoare ideala pentru reclamant, fiind cu totul lipsită de importanţă practică. Acest mod de-a vedea, împărtăşit de cel mai mare număr al celor de la bursă, pleacă dintr-un fapt incontestabil, că 98 la sută al capitalului acţiunilor se află în mânile guvernului român. Dacă chiar existenţa direcţiunii princiare actuale a drumurilor de fier, precum şi aceea a comitetului de supraveghere, ar putea să fie pusă în îndoială, nimic nu ar opri ca aceleaşi persoane să fie realese ca directori şi ca consilieri de supraveghere. Se poate ca direcţiunea, după trecerea unui an, să prezinte compturi exacte acţionarilor, să facă bilanţul şi să plătească fiecăreia din acţiuni care se află în circulaţiune beneficiul care s-ar cuveni, în loc de-o rentă fixă; totuşi va rămânea chestiunea de a se şti dacă aceasta va fi avantagios acţionarilor, de vreme ce punctul de gravitate al administraţiei se află în partea celor 98 la sută din capitalul acţiunilor, cari se află tocmai în mânile guvernului român.
Pe baza ipotezei celei mai favorabile oarecum, admisă de „Norddeutsche Allg. Zeitung” şi de „românul”, sunt scrise şi rândurile de mai jos, datorite unui amic al foii noastre. După cât se vede procesul acesta ‘l datorim ingenioasei tranzacţiuni Landau-costinescu, o tranzacţiune dilemă care, oricum ar fi ieşit, tot Landau trebuia să câştige.
Şirurile de mai jos se pun deci în ipoteza „românului”, şi din puntul ei de vedere dovedesc că şi în acest caz tot pagubă iese.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII