„Presa” de vineri 8 fevruarie ne răspunde nouă următoarele:
Adversarii noştri se agaţă de o eroare tipografică ca să facă mare zgomot şi să ne taxeze de inconsecuenţi. În adevăr, în paragraful citat de Timpul” s-a omis vorba jumătate ce venea imediat înaintea cuvântului gimnazii şi astfel se complecta ideea d-a restabili ecuilibrul între studiele clasice şi reale; dacă am fi dorit să se suprime cu totul învăţământul clasic, am fi cerut desfiinţarea tuturor liceelor, pe când noi am lăsat să subziste jumătate aproape din liceele din ţară.
În materia erorilor tipografice esperienţa no astră e foarte bogată.
Când d. M. Schina a plagiat pe un autor francez, fără a-i cita numele, omisiunea era o eroare tipografică.
Când d. Sion numea versurile lui Dosothei metropolitul hexametri şi pentametri, aserţiunea era o eroare tipografică.
Când d. Ureche omite ingratul numele autorilor spanioli pe cari-i plagiază, lucrul se reduce la o eroare tipografică.
Când în fine un scriitor de la „Presa” zice: „Rămân liceele în care să înveţe carte profesorii de gimnazii, iar gimnaziile le desfiinţăm ca să facem şcoli reale”, atunci se-nţelege că această abdicaţie formală de la judecata omenească a fost numai … o eroare tipografică.
Mai vine însă un alt pasaj, tot atât de caracteristic.
Terminăm prin a rectifica o altă eroare comisă de „Timpul” ; nu d. Maiorescu a conceput pentru prima oară ideea de a da o direcţiune realistă învăţământului public, ci respectabilul d. Constantin Creţulescu care, încă de la 1861, a publicat în broşură importantă., unde semnala inconvenientele grave şi consecuenţele fata le la cari se espunea viitorul ţărei de nu se va îndrepta către agricultură, industrie şi comerţ o mare parte din activitatea naţională.
Apoi regretabilul G. Costaforu în mai multe ocaziuni s-a făcut apostolul călduros al acestei mari idei naţionale şi ne mirăm cum cei de la „Timpul” caută să atribuie d-lui Maiorescu un merit ce nu-l are şi să-l îmbrace cu pene străine.
Respectabilul d. Constantin Creţulescu poate fi un om foarte onorabil, precum şi regretabilul G. Costaforu asemenea; unul a scris o broşură, altul a vorbit în privirea aceasta. Toate acestea nu schimbă faptul că proiectul de lege propus de d. Maiorescu a fost cel întâi în direcţia reformării învăţământului şi, tocmai fiindcă acest proiect de lege era singurul bun, singurul netradus din limbi străine, răsărit din trebuinţele ţării, singurul care, ca orice reformă adevărată, tăia în cei ce privesc catedrele lor ea pe nişte sinecure, de aceea toată suflarea problematică din ţara aceasta s-au opus proiectului, inducând în eroare şi pe unii de bună-credinţă, încât a trebuit să cază.
Daca sunt pene străine acestea, cel puţin sunt mai vechi decât cele citate de „Presa”. Deja răposatul Marţian, unul din rarele capete cugetătoare a acestei ţări, indica în stilul său plin şi energic calea realistă în înv ăţământ ca singura mântuire de generaţia de advocaţi şi postulanţi pe care-i simţea crescând ca iarba împrejurul lui, iar, înaintea lui Marţian, Eliad pe când era om cu minte şi nu-şi sucise numele în Heliade vedea în direcţia unilaterală a învăţăturilor puterea ţării. Eliad ajunsese atât de departe încât susţinea că sistemul instrucţiei publice la noi o introdus şi mănţinut prin instigaţiunile Rusiei, pentru ca să facă din români o naţie de turburători şi panglicari de meserie, slabă înlăuntru, paralizat ă înafară, totdeuna matură de a cădea în braţele colosului de la nord.
Acestea erau opiniile lui Eliad. Supoziţia lui fundamentală poate fi o exagerare, sigur este însă că rezultatele învăţământului prevăzute cu ochiul lui uneori profetic s-au putut constata în timpul războiului oriental şi se vor putea constata şi de acum înainte.
Dar între scrieri mai mult sau mai puţin platonice şi între încercarea sinceră, cu sacrificiul persoanei sale, de-a realiza
cele scrise, e o deosebire cât cerul de pământ.
Şi iadul e pavat cu intenţii bune dar ce folos?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X