Prin încetarea din viaţă a d-lui Ioan Strat partidul conservator a suferit o pierdere dureroasă. De origină din Moldova, el şi- a făcut studiile sale juridice şi de ştiinţe de stat la Universitatea din Berlin, şi înaltul institut de cultură căruia-i datorea cunoştinţele sale imprimase şi purtării şi inteligenţei sale un caracter cu totul deosebit. Pe cînd cultura franeză, mai ales întru cît s-atinge de ştiinţele de stat, face pe adepţii ei să admită toate ideile în mod absolut, ca şi cînd n-ar exista alt adevăr decît cel spus de pe catedră, cultura germană are bunul de-a considera ştiinţele de stat ca pe nişte ştiinţe istorice, al căror adevăr consistă în consecuţiunea şi în dezvoltarea organică a diferitelor sisteme. Acest semn distinctiv al culturei răposatului îl făcea nepărtinitor şi-i dădea o privire clară în actuala stare de lucruri din ţară.
Cariera sa în ţară a început-o prin a fi profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi. Din acea epocă datează începuturile escelentei sale scrieri de economie politică care, deşi concepută din punctul de vedere al liberului schimb, e totuşi lucrată fără de unilateralitate şi în cunoştinţă adîncă şi deplină a obiectului.
Ca membru în Consiliul de Stat, instituit de Vodă Cuza, serviciile aduse de el legislaţiunii au fost şi mai mari. Strat a fost un adevărat consilier de stat, la care niciodată vederile personale sau de partid nu erau în stare a altera judecata sa, răsărită numai şi numai din natura lucrurilor.
Ca agent diplomatic al ţării la Constantinopol şi la Paris, ea ministru, ca reprezentant în Adunări, el s-a distins prin fineţa spiritului său de observaţiune şi prin dreaptă judecată.
Ca orator, el nu era din aceia al căror glas puternic şi pasiune elementară sînt în stare a mişca masele, el era un orator de cabinet, fin, spiritual, stăpîn pe mişcările şi gesturile sale, dominînd cu rară siguranţă întreaga putere a spiritului său. Clasificîndu-se talentele deosebite din Adunări, Strat ar fi trebuit să se numere în aceeaşi categorie de oratori cu d. Manolache Costache Epureanu. Foarte indulgent, atît din natură cît şi prin vederile sale superioare, spiritual şi caustic fără a jigni, ei era iubit de toate partidele. Tot aceste calităţi îl făceau plăcut ca om privat în societate.
Stins în floarea vieţei sale, pierderea acestei naturi calme şi moderatoare ne inspiră o îndoită părere de rău. Ţara e adînc mişcată de pasiuni politice, şi mai ales extrema demagogie a înveninat atît de mult toate raporturile încît regretăm pierderea unui om a[l] cărui talent oratoric consista în a spune, cu fizionomia cea mai inofensivă din lume şi cu tonul de „bon homme”, cele mai crude adevăruri. Pe de altă parte cunoştinţele sale pozitive[î]l îndreptăţeau a juca un rol însemnat în viaţa practică a statului şi a înlătura relele răsărite din semicul tura, ca să nu zicem semibarbaria, guvernanţilor demagogiei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X