Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Se ştie că aparatul întreg al statului nu le serveşte roşilor decît pentru falsificarea alegerilor. Dacă s-a răscumpărat drumul de fier una din consideraţiile nemărturisite pentru care s-a făcut e că toţi amploiaţii vor atîrna de stat, deci vor trebui să-şi dea voturile după comandă. Dacă se mănţine amovibilitatea judecătorilor e pentru ca aceştia, în faţa decretului de punere în disponibilitate, să voteze vrînd-nevrînd pentru oamenii guvernului; dacă administraţia e compusă, cu puţine escepţii, din tot ce e mai rău şi mai corupt din ţară, cauza este că aceştia sînt numiţi pentru un singur scop: nu pentru a administra, ci pentru a face alegerile.
Roşii au fără îndoială mare cuvînt de-a falsifica toată activitatea statului în această unică direcţie a falsificării alegerilor. Nici un om onest n-ar dori să fie în pielea multora din ei după ce vor cădea de la putere. Închipuiască-şi cineva numai că, după căderea lor, scabroasele afaceri de tot soiul, neesceptînd pe acelea ale canonizatului mucenic, ar intra într-o epocă de modestă şi conştiincioasă revizuire, că nişte buldogi de judecători, spaima oricărui suflet patriotic, ar căuta să afle izvoarele de înavuţire în doi-trei ani a o mulţime din tagma sfinţilor foşti fără de arginţi şi oricine va înţelege fiorul misterios, frigurile cari trebuie să cuprinză pe aciia a căror conştiinţă nu e limpede în faţa unei eventuale catastrofe. Patrioţii sînt în cazul de legitimă apărare; multora paragrafii de represiune ai Codului le sînt inamici de moarte; de aceea toate mijloacele de mănţinere la putere sînt bune, pentru că puterea închide, sub domnia lor, ochii legii, şi scabroasele afaceri sînt tot atîtea ocazii de canonizare.
Unul însă din mijloacele cele mai puternice ale falsificării alegerilor, care le întrece pe toate prin nedreptatea, prin spiritul vexatoriu, dar şi prin aparenta lui siguranţă, este noul recensimînt al dărilor, făcut în anul acesta şi sporirea economicoasă a contribuţiei fonciare. Am citat cazuri din cari se vede cum alegătorii conservatori au fost urcaţi pînă la extrema limită care le-ar fi dat dreptul politic de-a vota într-un colegiu superior celui în care votează azi. Acestor cazuri nu li s-a dat nici o dezminţire, fiind adevărate.
Pe de altă parte s-au trecut, tot prin sporire de dări, o mulţime de patrioţi de-o avere foarte transparentă în colegiul I şi al II-lea. Ei bine – va zice cititorul – se poate mai mare abnegaţie pentru ţară? Iată oameni cunoscuţi ca săraci cari iau asupra lor sarcini ce nu li se cuvin, plătesc dări neproporţionate cu starea lor, numai din dragoste curată pentru ţară şi pentru onoarea, astfel desigur meritată, de-a vota într-un colegiu superior. Ce voiţi mai mult?
O, drepţi şi cinstiţi cititori! Onoarea de-a vota în colegiul I şi al II-lea o vor patrioţii din multe cauze; dar să plătească dările corespunzătoare nici nu le vine în minte.
Iată metodul pentru aceasta. Patriotul e înscris c-o dare mare; ca atare e trecut în lista colegiului I. Dar nu plăteşte dare un semestru, şi e păsuit, trece al doilea, şi e iar păsuit, tot aşa al treilea, al patrulea; trec c-un cuvînt ani la mijloc pînă ce- n sfîrşit patriotul e urmărit de fisc. Cînd colo, ia de unde nu-i. Se constată, la urma urmelor, că patriotul e sărac, dar că, în cei cîţiva ani în cari se bucurase de-o aureolă escamotată, şi-a speculat votul său în modul cel mai rentabil cu putinţă. Ce se întîmplă deci? Comuna, adecă badea Ion şi badea Toader, e solidar responsabilă pentru plata dărilor.
Iată dar că, la urma urmelor, s-alege să plătească tot badea Ion averea închipuită a patriotului, dările lui închipuite, votul lui uzurpat, influenţa lui uzurpată; iată tot comuna rurală purtînd cheltuielile falsificării recensămîntului şi prin urmare a falsificării listelor electorale.
Cumcă o asemenea falsificare e dezastroasă prin urmările ei e incontestabil. Din punga unor oameni nevinovaţi, a unei comune sărace, i se plăteşte patriotului onoarea de-a hotărî interesele proprietarilor din colegiul I şi II; iar această onoare patriotul o pune la dispoziţia guvernului totdeuna c-un preţ cît se poate de bun: precum stipendii pentru nepoţi, slujbe pentru rude, mici întreprinderi, păsuieli de arenzi şi cum s-or mai fi chemînd sutele de mijloace de corupţie ale unui guvern demagogic.
Cu toate acestea – şi aci vine remediul – există în Constituţia noastră o garanţie puternică contra acestei falsificări, garanţie neobservată de nimeni, dar zdrobitoare întregului sistem de panglicărie electorală.
Această garanţie e articolul 64 din Constituţie, care zice:
Cenzul nu se poate dovedi decît prin rolul de contribuţiune, chitanţele sau avertismentele din partea împlinitorilor de dări pe anul încetat şi pe anul curent.
Adecă, pentru a dovedi patriotul că face parte din colegiul cutare cată să probeze censul. Pentru a proba cenzul, cată să fi plătit darea doi ani de-a rîndul. dacă a fost avertizat doi ani de-a rîndul fără a plăti se naşte suspiciunea păsuielii şi patriotului îi poate merge rău.
Aşadar patrioţii, urcaţi economicos prin recensimentele din urmă, nu vor putea proba cenzul, nu vor putea fi trecuţi în colegiile respective decît în anul mîntuirii 1882. Consiliem pe alegătorii de drept ca, la formarea listelor, să aibă în vedere această prescripţie şi să uzeze de ea în mod larg în contra uzurpatorilor ce se introduc pe furiş în sînul lor.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI