Toţi ştiu estrema moderaţiune cu care s-a esprimat pîn-acuma în manifestele lor comitetele electorale conservatoare.
În aceste manifeste era vorba de gravele cestiuni ce sînt a se rezolva de cătră Camerele de revizuire, de cumpătul şi moderaţiunea ce trebuie să predomine ca să se dea o soluţiune care să-mpace exigenţele Tractatului de la Berlin cu interesele economice şi sociale ale României, în fine în unele manifeste se vorbeşte despre greutăţile şi neajunsurile ce întîmpină agricultura noastră- ramul principal de producţiune- din partea concurenţei americane şi ruseşti şi despre mijloacele la care am trebui să ne gîndim pentru a combate aceste rele. În toate se vedea o idee clară, se vedea priceperea intereselor ţării, rostită în tonul moderat al omului convins. Manifestul comitetului electoral din Bucureşti recunoştea necesitatea de-a se vedea în Adunări toate nuanţele de partid, prin urmare şi roşii.
Noi în fine am sfătuit de atîtea ori în „Timpul” pe alegători de-a alege pe cine vor, negustori, meseriaşi, ţărani fie- numai oameni oneşti şi neatîrnaţi să fie, oameni cari să nu fie avizaţi la resursele bugetului pentru a trăi. Aceasta este părerea noastră statornică. Noi sîntem siguri că oamenii cu capitaluri sau cu învăţătură temeinică pe care curentul i-ar fi aruncat în partidul roşu şi cari sînt liberali din convingere pură şi dezinteresată se pot consfătui şi înţelege prea bine în toate cestiunile cu partidele opuse. Cu cine nu ne putem înţelege dintre roşii e lesne de spus: nu ne putem înţelege cu aceia cari sînt roşii nu pentru că sînt convinşi, ci pentru că n-au nimic şi nu ştiu nimic, pentru cari stăpînirea roşie e singura cale de-a-şi întreţine existenţa, cu elementele economiceşte şi social nesănătoase, cu cumularzii, semidocţii, advocaţii fără pricini, vînătorii de posturi şi de moşii ale statului, cu toţi cei ce nu pot trăi decît din buget, fie direct, fie indirect.
Desi această idee o avem în mod statornic, totuşi n-a fost esprimată în manifestele electorale, înţelegîndu-se de sine că prin ele nu ne adresam decît la elementele pozitive ale naţiunii, la cei ce au sau ştiu ceva, în sfîrşit la naţiune în adevăratul înţeles al cuvîntului.
Comitetul partidului internaţional-liberal publică şi el un manifest, contrariu prin toată atitudinea şi maniera de-a vedea la manifestele noastre.
Iată pasaje în care comitetul acesta vorbeşte la adresa adversarilor lui politici:
Pe cine veţi alege?
Aveţi în faţa voastră de o parte partida naţională liberali. Aceasta e o partidă constituită şi organizată, cu drapelul şi programa sa.
De altă parte aveţi cîteva personalităţi, chiar însemnate, dar divizate între dînsele şi prin urmare fără sprijin spre a forma o partidă în naţiune. Un singur interes [î]i trage, interesul puterii; o singură dorinţă-i munceşte, aceea de a apuca această putere. Îşi cunosc bine neputinţa; ştiu bine că ţara îi respinge; dar pasiunea lor pentru putere-i orbeşte într-atît încît, disperînd de a veni la guvern prin voinţa naţiunii, au mers pînă a face o moţiune în Senat prin care cereau chiar guvernului partidei naţionale-liberale să-i primească în sînul său. Aceşti oameni însă au trebuinţă de un nume şi s-au intitulat conservatori; simt bine necesitatea unei programe fundate pe principie şi cînd cîţiva dintr-înşii voiră să le formuleze o dată în viaţa lor politică, în petiţiunea de la Iaşi, au consemnat într-însa negaţiunea chiar a principiel or care servesc de bază constituţiunii noastre sociale şi politice. Iacă cine sînt cei ce pretind a se numi conservatori şi cari nu sînt decît reacţionari.
Dar faptele vorbesc îndestul. Reacţiunea s-a năpustit la aproape şapte ani asupra ţării. Vă aduceţi aminte cum a lucrat. A înlăturat Constituţiunea, pactul nostru fundamental, şi a falsificat reprezentaţiunea naţională, numindu-şi mai în toate judeţele deputaţi cu forţa. Excesele ei în alegeri au mers pînă la vărsări de sînge. Nici una din libertăţile pu blice n-a fost respectată de dînsa: libertatea individuală, libertatea presei şi a cuvîntului, inviolabilitatea domiciliului, toate au fost lovite prin perchiziţiuni şi prin întemniţarea ziariştilor opoziţiunii. Înjosise magistratura prin influinţa ce guve rnul căta să exercite asupra deciziunilor ei. Umilise oştirea întrebuinţînd pe soldat la sugrumarea drepturilor cetăţeanului. Finanţele ţărei erau sleite; legile statului destinate a crea şi a constata veniturile şi cheltuielele erau făcute spre a înşela opiniunea publică şi chiar compturile definitive erau falsificate. Creditul statulul era ruinat. Concesiunile oneroase şi impozitele necumpănite secaseră aproape sorginţile economice ale ţărei.
Spiritul de neadevăr şi, să zicem odată vorba proprie, obrăznicia unei coterii de nimic nu poate merge mai departe decît înaceste acuzaţiuni.
Concesiunea Stroussberg votată de ei, dezordinea şi dezechilibrarea finanţelor introdusă de ei, alegerile cu reteveiul şi cu influinţa morală introduse de ei, falsificarea reprezentaţiunii naţionale erijată în sistem tot de ei, percheziţiunile neumane din partea unor oameni cari nu erau judecători practicate de ei, c-un cuvînt toate păcatele comise de această bandă de exploataţie le aruncă azi asupra conservatorilor.
Cît despre organizarea partidului internaţional-liberal, n-o negăm.
Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc- nu comunitatea de idei- organizare egală cu cea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie. Din cauza asta vi se pare într-adevăr, onorabililor, că oamenii pe cari-i leagă comunitatea de cultură, de avere şi de principii sînt dezbinaţi între ei, căci între conservatori nu sînt stăpîni şi slugi cum sînt la voi, nu e Catilina şi bande catilinare, ci sînt oameni egali prin avere şi cultură, oameni cari, dacă voiesc puterea, n-o voiesc pentru ei, ca mijloc de trai, ci pentru ca să scape ţara de voi, de sterilitatea voastră de gîndire şi sentiment, de lăcomia şi corupţiunea voastră.
Ceea ce voi numiţi organizarea voastră nu însemnează decît disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Voi sînteţi înainte de toate o societate secretă şi după aceea un partid politic.
Vai de aceia din societatea voastră secretă care ar îndrăzni să aibă o altă părere decît şefii. Din cauza aceasta nici nu sînteţi legaţi prin principii. Acum republicani-federalişti de Ploieşti, acum monarhişti-lingăi, sărutînd praful de pe urmele monarhului, acum rusofili şi-ndată după aceea rusofobi, acum de gît cu Cremieux şi cu Montefiore apoi evreofagi, admiţînd pe rînd toate principiile, după cum credeţi c-aţi putea amăgi opinia poporului pe care-l esploataţi, în fond însă neavînd nici un principiu statornic decît numai acela de-a răsturna cu orice preţ orice organizare solidă a societăţii române şi de-a mănţine puşcăria voastră în sferele puterii statului.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X