Zilele din urmă s-a răspîndit prin Bucureşti şi provincie şi s-a lipit de strade o proclamaţie apocrifă, iscălită cu numele plin a generalului Florescu. Se înţelege că, după obiceiul onestităţii radicale, nu s-a pus nici tipografia în care acest pamflet trivial a fost tipărit, necum numele autorului liberal. Roşii, simţindu-şi căderea aproape, vor să răspîndească înaintea dezastrului acel miros de puşcărie atît de propriu existenţei lor. De la iscălirea unui nume străin sub o proclamaţie pînă la falsificarea de înscrisuri şi la plastografie pură nu e nici un pas deosebire, încît nobilul cavaler de industrie care a compus şi răspîndit acea proclamaţie e pe deplin matur pentru izolarea celulară, în care să urmeze a-şi pune pe hîrtie, în toată taina şi fără a jena pe nimeni, meseria de-a contraface iscălituri străine.
Se vede că s-apropie ziua în care cuvintele roşu şi escroc să fie identice. Atragem atenţia Parchetului asupra acestui act, care nu mai are a face deloc cu libertatea presei, ci cu libertatea caracteristică, pedepsită de Codul penal, de-a contraface iscăliturile altora.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X