De cînd sînt roşii la putere administraţia întreagă s-a împînzit cu fel de fel de Mihăleşti şi numai pe ici pe colo justiţia descopere cîte ceva ca din întîmplare, pe cînd, dacă procedarea ar fi sistematică şi energică, nu ştim zău dacă marele partid naţional-liberal n-ar trebui să se bucure, aproape fără escepţii, de umbra blagoslovită a Văcăreştilor.
Mai zilele trecute auzirăm că sămeşia şi comisia de rechiziţie din judeţul Dolj s-a mutat la puşcărie, „fiind indicii grave de culpabilitate ca complici în falsificarea unor acte de rechiziţii” zice „Monitorul oficial”. Dar rechiziţiile noastre sînt încă o jucărie pe lîngă falsificările de acte doveditoare de păgubi pe care armata rusească le-ar fi cauzat bogătaşilor de liberali. Un adevărat trafic s-a făcut cu aceste acte constatînd pagube fictive. Ba s-aude chiar că în multe judeţe guvernul central sub inspiraţia directă a d-lui I. C. Brătianu- a cumpărat voturi de alegători cu asemenea acte.
D. N. T. Moldoveanu, urmărind unul şi acelaşi scop de un timp încoace, de-a da pe faţă turpitudinile administrative ale roşiilor în timpul războiului, turpitudini care pe el personal l-a ruinat, a voit să constate cu probe vădite şi pipăite cu cîtă uşurinţă şi neregularitate se fac din partea autorităţilor roşii acte de evaluaţiuni a pretinselor păgubi cauzate de armata rusească în diferite localităţi şi au cerut în martie, anul curent, primarului din comuna Orbeasca, ca procurator din partea arendaşului acelei moşii, să facă un asemenea act, ceea ce s-a şi efectuat, fixîndu-se o sumă fictivă de 273000 lei.
Nu poate fi cea mai mică îndoială că de o asemenea despăgubire nu se putea folosi d. Moldoveanu, căci, nefigurînd ca suferitor al pagubei, nu i se poate atribui nici intenţiunea frauduloasă, prin urmare nici infracţiune a legei penale; cu atît mai puţin cu cît faptul s-a mărginit în obţinerea acelui act fără să se fi servit sau să fi avut de gînd a se servi cineva de dînsul spre a pretinde de la comisia respectivă încuviinţarea despăgubirii, conform regulelor stabilite în asemenea pricini.
Destul numai că d-sa a avut o probă evidentă cum că asemenea acte trebuie să se mai fi format, că pe baza lor trebuie să se fi făcut pretenţii de despăgubire aprobate de comisii şi că nu s-a făcut nici o cercetare în privirele [acestea], fiind ele negreşit opera unor persoane cu înalte protecţiuni, ceea ce s-ar putea constata cu siguranţă dacă s-ar depune aceeaşi ardoare şi acelaşi zel ce s-au depus cînd a fost vorba de Moldoveanu, acuzat de fals în acte publice.
O asemenea acuzaţie nu dă a se bănui că ea este recompensa ce i se menaja pentru c-a avut fericirea de a displace unora prin
curajul cu care a dat la lumină daraverile rechiziţii Warszawsky et comp.?
Ceea ce ne confirmă şi mai mult în această opinie este modul cu care vedem că s-a procedat în privinţa d-lui Moldoveanu pentru acea acuzare.
Judecătorul de instrucţie de pe lîngă trib. Teleorman, sesizat de lucrarea primarului comunei Orbeasca relativă la actul de evaluaţiune în chestie, calificat de fals în acte publice, s-a adresat prin comisiune rogatorie la unul din d-nii judecători de instucţie al Trib. de Ilfov, spre a lua interogatoriu d-lui Moldoveanu, aflat în Bucureşti, cerînd totodată a fi şi depus.
După luarea interogatoriului, d. judecător, negăsind bineînţeles o gravitate în acel fapt din partea inculpatului, l-a lăsat în libertate.
D. judecător de instrucţie de pe lîngă Trib. Teleorman, văzînd cererea sa nesatisfăcută în parte, s-a gîndit după mai mult timp de chibzuire că-şi poate lesne îndeplini dorinţa, trimiţând de-a dreptul de la d-sa în contra d-lui Moldoveanu un mandat de aducere, şi astfel, pe baza unui asemenea [mandat], d. Moldoveanu în noaptea de la 31 mai a fost ridicat dintr-o grădină publică şi condus la poliţie unde a fost arestat sub sentinele fără a putea comunica cu nimeni pîn-a doua zi, cu toate că nu există în contra sa nici măcar un mandat de depunere sau de arestare, conf. art. 100 din proc[edura] pen[ală], ci numai un simplu mandat de aducere, căruia d. Moldoveanu nici a refuzat a se supune, nici a cercat să scape, încît să se întrebuinţeze măsura constrîngerii, prevăzută la art. 101, aceeaşi procedură.
D. Moldoveanu, în faţa unei asemenea urmări neregulate, a parvenit să se adreseze cătră d. ministru de justiţie şi către d.
prim-procuror prin petiţiuni cu următoarea coprindere:
Domnule ministru,
D. judecător de instrucţie de pe lîngă Tribunalul de Teleorman, printr-un mandat ce a emis la 29 mai, ordonă aducerea mea din Bucureşti
înaintea d-sale, sub motivul că urmează să mă interoge asupra unu falş pentru care aş fi inculpat.
Asupra acestui fapt am fost deja interogat, după o comisiune rogatorie, de d. judecător de instrucţie al cabinetului 5 de aici.
Avînd în vedere cele espuse,
În vedere că eu mă aflu constrîns la poliţia capita lei, fără să fi refuzat de-a mă supune la mandatul de aducere, nici să fi cercat să scap, precum la art. 101 pr[ocedura] pen[ală] se indică:
În vedere că eu mă aflu afară din judeţul ofiţerului care a dat acest mandat şi la o depărtare de mai mult de două miriametre, cer a se aplica în contră-mi dispoziţiile art. 102, adecă să fiu condus înaintea unui d. procuror al acestui judeţ unde mă aflu, spre a da un mandat de depunere şi a se îndeplini dispoziţiile art. 103 şi 104 din pr[ocedura] pen[ală].
Plin de încredere în iubirea de dreptate ce vă caracterizează, sper că legitima mea cerere se va îndeplini. Primiţi etc.
Semnat. N. Moldoveanu
Legala însă cerere a d-lui Moldoveanu a rămas, nu ştim pentru ce, fără rezultat, trimiţîndu-se d-sa de la închisoarea poliţiei la prefectura de Ilfov, unde-a mai stat sub pază pînă a doua zi, la 1 iunie curent, cînd a fost pornit spre Turnu-Măgurele.
Vom vedea şi acolo ce-l mai aşteaptă.
*
În n-rul de ieri al Timpului” sub impresia celei întîi ştiri, ni s-a părut că d. Moldoveanu însuşi ar fi crezut că e timp a cere cercetare în privirea acelui act despre a cărui existenţă şi înţeles d-sa ne-a informat cu mult înainte de-a fi vorba despre vro cercetare în această cauză. Acest act de pagubă fictivă, împreună cu multe altele, va servi de probă cînd d-nii liberali se vor
grămădi să ia despăgubiri pentru daune fictive.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X