S-apropie începutul sfîrşitului.
De acum, după ce şi răscumpărarea drumurilor de fier e terminată după pofta inimei d-lui Brătianu şi după ce d-nii deputaţi au dat dovezi splendide şi suficiente despre elasticitatea tinerelor lor conştiinţe în cestiunile vitale ale ţării, se va începe un alt joc de bursă în toate dimineţele, acela al împămîntenirii individuale.
Se aude de ex. că d. Brătianu, cu ocazia votului răscumpărării, nu aştepta decît o probă oarecum supremă de docilitatea şi elasticitatea conştiinţei ciracilor săi în cestiunile cele ma i grave şi acum, această siguranţă cîştigată, se va începe realizarea treptată şi prin admiteri individuale a categoriilor promise de marii noştri oameni de stat ocultei „Alianţe izraelite”.
Cu acest chip ingenios se vor crea încet-încet condiţiile juridic e ale desfacerii cu toptanul a României, condiţiile de drept a acelora cari sînt meniţi a moşteni statul şi naţia românească pe acest pămînt.
Şi moştenitorii vor veni curînd să-şi solicite moştenirea.
Cele 250 de milioane votate pentru răscumpărarea drumur ilor de fier, suta de milioane pentru cheltuielile de război despre care roşii tac încă asemenea peştelui, cele 65 de milioane pentru deficit şi calea Ploieşti-Predeal, milioanele pentru Mărăşeşti-Buzău, în fine milioanele ce le vor vota grecilor pentru mă năstirile închinate, toate aceste vor apăsa în curînd bugetul într-un mod atît de îngrozitor încît va suna ceasul desfacerii cu deridicata a averii statului român şi atunci noii cetăţeni, apelînd la capitalurile străine, le vor putea cumpăra pe preţuri de nimica.
Poate că moşiile acestea ale statului vor ajunge pentru a se plăti datoria publică, însă, în momentul în care nu vom mai avea datorii, nu vom avea nici ţară.
Astfel vro cîţiva ani de guvernare roşie sînt îndestul pentru a stîrpi condiţiile de exist enţă ale poporului pe secole înainte. Răscumpărarea drumurilor de fier e un dezastru financiar care, într-un moment de nevoie, de război bunăoară sau de complicaţiuni exterioare, se va dovedi că ne-a ucis cu totul creditul, încît n-am avea nici de unde să ne înarmăm. Uşurinţa cu care s-a votat a uimit nu numai pe români, ci şi pe străinii ce locuiesc în ţară şi cari nu pot fi cu totul indiferenţi la soarta acestui pămînt.
Dar pe lîngă uşurinţă sîntem datori a ţinea seamă şi de reaua-credinţă evidentă care a domnit la votarea proiectului de răscumpărare.
Există o oră reglementară a închiderii şedinţii şi, cînd aceasta sună, prezidentul e dator a întreba Adunarea dacă ea voieşte sau nu să prelungească şedinţa şi pînă la cîte ore anume.
D. C. A. Rosetti a lăsat această oră să treacă, făcînd astfel pe toţi să crează că, după mîntuirea discursului ţinut în ora reglementară a închiderii, va şi urma închiderea şedinţei. Mulţi din deputaţi, mai cu seamă din opoziţie, erau parte în salele secţiunilor, parte au plecat după ora reglementară de închidere.
Cînd d. C. A. Rosetti a observat că o seamă din cei mai însemnaţi membri ai opoziţiei se duseseră, a propus prelungirea şedinţei pînă la terminarea cestiunii.
Astfel, la 10 ceasuri noaptea, ca şi cînd ar fi dat tătarii, s-a terminat votarea unei legi care, privită în sine, nu avea nevoie de grabă, ci din contra de-o lungă şi minuţioasă discuţiune.
Mirată de-o asemenea procedură de codru, opoziţia în momentul votării legii a părăsit sala, de vreme ce faţă cu faptul pur şi simplu al majorităţii prin număr nu mai rămînea nici o discuţie cînd acea majoritate condusă de instincte de bursă.
Dar cu asemenea procedări de codru sîntem deprinşi. Ne aducem aminte de ciudata întîmplare cînd majoritatea actuală s-a constituit în colegiu electoral al judeţului Suceava, alegînd deputat pe d. Morţun, care n-avea nici voturile alegătorilor, nici mandatul biuroului electoral legiuit. Aşteptăm încă multe asemenea minuni din partea actualei majorităţi a Adunării, aşteptăm ca la ocazie ca să se constituie în sinod şi să aleagă pe d. Sihleanu mitropolit al Ungro-Vlahiei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X
Mihai-Eminescu.Ro