O vorbă serioasă cu confraţii de la „Binele public”.
D. G. Vernescu, în discursul său de la Cameră cu ocazia votării răscumpărării, a emis aserţiunea că guvernul de atunci (conservator) n-ar fi făcut nimic în privirea cont ractului încheiat între Societatea acţionarilor şi Staatsbahn.
În numărul său de azi „Binele public” repetă aserţiunea aceasta şi dă totdeodată crezare celor spuse de d. Brătianu, că partidul conservator ar fi fost pentru votarea concesiei Strousberg cu condiţia de a se vota Austriei, îndeosebi d-lui Offenheim, linia Suceava Iaşi.
Atît aserţiunea d-lui Vernescu cît şi aceea d-lui Brătianu sînt inexacte.
În privirea contractului cu Staatsbahn cabinetul conservator a făcut din contra tot ce-a putut face. Prin adresă anume, trimisă Societăţii acţionarilor, guvernul de atunci a declarat că acel contract[î]l consideră ca fiind contrar convenţiei primitive şi celei adiţionale, deci ca un act nul şi neavenit, care nu schimbă întru nimic raporturile statului cu Soc ietatea şi din care nu rezultă absolut nici o îndatorire pentru stat, nerecunoscînd el în nici un chip şi sub nici o formă acea tranzacţiune.
În privirea punctului al doilea ni se pare că d. Brătianu a dat destule dovezi despre arta sa de a spune dezgheţat neadevărul pentru ca să i se poată da crezare. Cum că linia Suceava Iaşi, precum şi linia Ploieşti Predeal, a putut fi exigenţă a Austriei e cu putinţă şi lesne de esplicat, însă nu din cauze economice. Cea dentîi linie se cerea poate de Austria, deşi nu afirmăm, în timpul bandelor bulgare, a căror existenţă a confirmat-o şi istoricul Jiricek, adecă în timpul în care se făceau încercări de-a da curs cestiunii Orientului.
Cea de-a doua a putut fi cerută în vederea războiului oriental.
Oare nu era pentru Austria important de-a ajunge cu oştirile în Bucureşti cu douăzeci de ore înaintea ruşilor?
Putinţa de preîntîmpinare, de prevenire este însă adeseori o piedică a mişcărilor intenţionate, deci o garanţie reală a neutralităţii.
Interesele economice ale Austriei e evident că nu pierdeau nimic dacă liniile ar fi fost în orişice mîni, căci importul Austriei era şi aşa garantat în libertatea lui, fie prin tractate internaţionale de drept public european, fie, ca mai tîrziu, prin convenţie, încheiată direct cu noi. Prin aceste două linii, chiar dacă s-ar fi cerut de conservatori, ceea ce contestăm, s-ar fi garantat totuşi absoluta libertate a ţării de-a opune unei armate de invazie o altă armată. Deci liniile acestea două au mai mult o importanţă politică, deşi dorim , desigur că împreună cu confraţii de la „Binele public”, ca să nu avem în vecii vecilor trista necesitate de-a ne servi de ele în acest înţeles.
Această importanţă însă le lipseşte cu totul căilor Stroussberg, încît chiar dacă d. Brătianu ar fi vorbit adevărul, ceea ce nu face nicicînd, totuşi deosebirea ar fi enormă.
Ar fi, credem, practic dacă confraţii de la „Binele public”, în loc de a arunca asupra conservatorilor bănuieli, bazate cel mult pe vorbele d-lui Brătianu, s-ar informa din acte oficiale, bunăoară din acele ale Consiliului de Miniştri din timpul d-lui Lascăr Catargiu, asupra rolului conservatorilor în cestiunea drumurilor de fier.
Sîntem pozitiv încredinţaţi că ar înceta o dată pentru totdeauna incriminările în privirea convenţiei Bleichroder, a concesiei Crawley, a răscumpărării proiectate etc. etc.
345
„Binele public” nu poate pretinde de la noi ceea ce însuşi n-ar face, a publica adecă acte scrise şi iscălite în plin secret de stat; dar a se convinge s-ar putea, şi atunci incriminările ar curge cu totul la altă adresă, foarte a ctuală şi foarte accentuată cînd e vorba de interese străine. Un lucru îi putem asigura pe confraţii de la „Binele public”. Există oameni cari au iscălit numele lor alături cu conservatorii contra convenţii Bleichroder şi contra concesii Grawley, dar cari în taină au agitat pentru ele, şi <că> aceşti oameni, după propria lor mărturisire, nu sînt conservatori.
Sapienti sat.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X