Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Românul” în zilele trecute se luase la întrecere de spirit cu „Războiul – Weiss” şi, printr-o apucătură comună confraţilor de la redacţiile acestor două foi, voia să facă un joc de scamatorie ieftină – să nu se supere de acest din urmă cuvînt cei de la „Războiul – Weiss”, căci nu voim a intra aici în amănunte din viaţa privată – şi căuta să ne atribuie nouă cu rea-credinţă o corespondenţă dintr-un ziar străin, deşi, reproducînd-o, noi arătaserăm în fruntea ei izvorul de unde era luată.
Amintim despre aceasta numai pentru că „Românul” iar, cu privire la arătarea unui fapt pozitiv, nu la vreo teorie, aruncă ziarelor opoziţiei imputarea de rea-credinţă. Cînd este vorba de idei, de teorii ale adversarilor, calea-valea; dacă cineva nu are caracter, dacă nu are respectul părerilor, dacă nu are omenie, cîmpul insinuărilor şi al relei-credinţe îi este deschis şi poate să-l bată în lung şi-n lat, precum o şi face „Românul” cu o admirabilă lipsă de preget, trebuie s-o mărturisim. Dar, cînd e vorba de arătarea unui fapt pozitiv, ca să caute cineva cu rea-credinţă a dezminţi acea arătare trebuie să aibă o doză nemăsurată de sfruntare.
Aşa de exemplu cazul acesta ni-l dă „Românul” de azi; această foaie zice că: organele opoziţiunii, ce nu cred că este mai prejos de demnitatea lor de a inventa tot felul de ştiri cari de a doua zi se desmint, au susţinut zilele trecute că d. Emil Costinescu a cutreierat toată Moldova în căutarea unor oameni de bunăvoinţă cari să primească portofolie ministeriale. Pentru ca cititorii să poată judeca despre seriozitatea organelor opoziţiunii – adaogă „Românul” – în ştirile ce răspîndesc, le vom face cunoscut că d. Emil Costinescu nu s-a mişcat din Bucureşti decît spre a merge cîteva ore la Bîrlad, de unde s-a întors de-a dreptul în capitală.
Prin toată Moldova à la lettre poate n-o fi fost d. Costinescu, dar nici ziarele opoziţiei nu au spus cumva că acest patriot ar fi mers să ridice planul topografic amănunţit al ţării. D. Costinescu „a mers la Bîrlad”. Dar Bîrladul unde-i? Nu cumva capitala ţinutului Tutovei a trecut de peste Milcov peste Olt? Şi „d. Costinescu a stat numai cîteva ore la Bîrlad”. Dar cine a zis că a stat cîteva luni? Şi o convorbire de cîteva ore n-ajunge pentru a se propune şi a se primi sau refuza un portofoliu ?
„Românul” trebuie să mărturisească că, cu toată sfruntarea cu care a făcut dezminţirea de mai sus, a făcut-o prea stîngăceşte; noi încă o dată nu ne temem a-i repeta că numitul june patriot a fost în Moldova întru căutarea unui ministru, şi anume a unui ministru de finanţe. Cît despre oraşul unde a fost în adevăr, acel oraş e Bîrladul, şi propunerea portofoliului finanţelor a făcut-o unui domn deputat de acolo care a refuzat-o.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI