Sub data de 12/24 iulie se vesteşte biruinţa lui Muktar Paşa asupra trupelor muntenegrene, comandate de însuşi principele Nikita. Lupta a avut loc între Blagai şi Neveşsinie şi a durat trei oare, Oasta montenegrină în retragere au ajuns între armia care o urmărea şi între mica garnizoană turcească din Mostar care, observînd retragerea inamicului, au ieşit din întăriturile ei şi l-au atacat pe la spate. Ştirile privitoare la Serbia asemenea nu prea sînt favorabile pentru creştini. Sub data de 9/21 iulie se vestesc într-adevăr dese ciocniri între sîrbi şi turci; astfel la micul Zvornik, unde 2000 nizami turceşti cu artilerie au fost respinşi, la Bielina, unde atăcînd pe gen. Alimpici au pierdut 1000 oameni (pe cînd sîrbii numai 200), la Rachitinţa (lîngă Timok), unde turcii au fost luaţi pe fugă, în fine la Veliki-Izvor, unde tot ei să fi pierdut 2000 – 3000 de oameni, pe când sârbii să fi avut pierderi neconsiderabile. În fine armata generalului Zach să fi avut asemenea mai multe ciocniri victorioase. Temerea exprimată prin mai multe ziare româneşti că aceste harţe, oricât de vi[c]torioase fie, slăbesc din ce în ce puterea sârbilor, făr’ a li aduce vreun rău considerabil turcilor, pare a se adeveri din zi în zi. Turcilor le lipsesc numai mijloace de a pune o armată mare în linie de război, dar sunt totdeauna în stare de a împlea golurile şirurilor lor prin puteri nouă aduse din Asia; sârbilor li lipseşte însă materialul de oameni. Ei pierd în acest război floarea tinerimei, floarea bărbaţilor lor, ‘ncât la victoriile lor se poate aplica cuvântul, spus de cronicarul nostru pentru lupta de Războieni, „şi – acolo au pierit sămânţa vitejilor”. Stingerea continuă a puterilor sârbeşti puse în luptă şi neputinţa de a le înlocui prin altele nouă, a început a avea urmări grele. Cernaief au părăsit de bunăvoie Babina Glava, întemeiat cum zice pe vederi strategice de un ordin mai înalt. Armia sa e intactă, însă în plină retragere. El însuşi inspectează corpurile celelalte, căci face drumul la Supovaţ, la Isvor, la Zaiţar. – O depeşă din 12/24 iulie anunţă că generalisimul turcesc Abdul-Kerim au ajuns în sfârşit la Niş şi că această venire a sa însemnează o bătălie hotărâtoare, care va avea loc cât de curând. Totodată armata turcească de pe Timok sub Osman Paşa (în număr de 50000 oameni) să se fi aflând pe teritoriu sîrbesc, pe culmile cari stăpânesc oraşul Zaiţar. – În legătură cu ştirile aduse mai sus vor fi stând tractările puterilor mari de a face să înceteze ostilităţile în Orient. Zilele acestea corespund cu vio[i]ciune pe cale telegrafică diplomaţii din Londra cu cei din Petersburg; agentul Angliei din Belgrad să-i fi propus chiar principelui Milan ca, în cazul unor succese îndoielnice, să intervie pentru împăcăciunea lui cu Poarta.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 62