Corespondentul ziarului ”Temps” scrie următoarele:
Oamenii din diviziunea lui Horvatovici, azi cea mai bună din armata sîrbă, deteră semnalul (proclamărei). O particularitate curioasă: în această diviziune sunt mulţi români. Aceştia dovediră căldura capetelor lor româneşti, arătând cea mai vie esaltaţiune; îngenunchiară, sărutând pământul, făcându – şi cruce în mai multe rânduri. Ştiţi că la începutul ostilităţilor, românii din districtele orientale erau universal acuzaţi de cătră sârbi de laşitate şi trădare. Ei într-adevăr nu se băteau prea bine; însă se mai împodobea, mijloc comod de a nu mărturisi lipsele de curagiu ale sârbilor. Să spunem, pentru onoarea rasei latine, că cu ajutorul disciplinii şi al esperienţii, fraţii noştri de limbă, românii, devin din contra soldaţi escelenţi şi nu dezmint sângele roman care curge amestecat în vinele lor ca şi în ale noastre. Diviziunea Horvatovici este aceea care a esecutat acel frumos marş tournant din Bania prin Kniajevatz, la Alexinatz, repetând astfel fără zgomot ceea ce turcii făcuseră pe un drum facil. Ea este aceea care, după lupta de la 1 septemvrie, a făcut cele mai mari serviciuri. Departamentele române au suferit mai mult decât celelalte din cauza prezenţei turcilor în valea Timockului, de aci negreşit acel extraordinar entuziasm.
După cum am anunţat în n-rul de duminică, războiul au reînceput. În cercurile diplomatice se crede totuşi că nota lui Ristici care vestea puterilor reînceperea ostilităţilor, ba chiar războiul însuşi nu vor fi în stare de-a împiedeca acţiunea pacifică a puterilor, mai cu samă fiindcă Poarta dăduse a înţelege mai dinainte că primeşte condiţiile de pace propuse de puteri şi că singura ei rezervă este de a nu se cita anume provinciile în care are a se introduce reforma administrativă, pe când puterile pretind citarea în tractat a provinciilor Bosnia, Bulgaria şi Herzegovina.
În aceeaşi vreme Norddeutsche Allgemeine Zeitung (organul cancelarului germanic) publică o corespundenţă din Petersburg care aruncă o ciudată lumină asupra renumitului acord ce domneşte între puteri în privirea pacificării Orientului. În ea se spune că Rusia nu e mulţămită cu concesiile ce le acordează proiectul Angliei, ci doreşte formarea de mici state autonome cu principi ereditari având raporturi de vasalitate cu Poarta egale cu acele ale României. Aceste state ar fi tributare însă abia peste câţiva ani, având nevoie de a răsufla şi a se întrema după pustiirile războiului civil.
Cestiunea proclamărei principelui Milan de rege al Serbiei e deocamdată in suspenso. Principele să fi promis de-a nu pune nici o valoare pe titlul de rege, nici de a deduce drepturi nouă din el, a declarat însă totodată că are nevoie atât de Cernaief cât şi de armată şi nu poate să-i dezavueze în momente aşa de grave. Poarta pin reprezentanţii ei au înştiinţat puterile că va reîncepe ofenziva împrotiva Serbiei
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 102