Nu ne aducem aminte ca în vro epocă România să fi avut în fruntea ei, ca astăzi, un guvern duşman intereselor şi existenţei ei. Pentru întîia dată ni se-ntîmplă ca guvernul să reprezinte de-a dreptul străinătatea şi pretenţiile ei zdrobitoare, să ţie în faţa ţării art. 44 al Tractatului de la Berlin şi să ne zică „punga sau viaţa”.
Guvernul Warszawsky Mihălescu e însărcinat de a răsplăti cu de prisos un act de înaltă trădare, adresarea evreilor cătră străini ca, sau să li se dea drepturi, sau [să] nu mai existe România. Cine se putea însărcina mai bine cu această misiune decît oamenii cari răsplătesc cu decoraţii şi recompense naţionale actele celei mai negre trădări?
Aceşti călăi ai Alianţei izraelite se apropie dar de noi fără a spune ce vor şi ne spun de-a dreptul prin foile lor, redijate de greci şi de jidani: „Iată osînda de moarte! Ce ne daţi să vă lăsăm cu suflet? Am scos pîn-acum a cincea parte a pămîntului României în vînzare prin emiterea de bani de hîrtie. Mai rămîn moşiile particulare, cele răzăşeşti, meseriile şi negoţul în oraşele Ţării Româneşti. Daţi-le pe toate la dispoziţia elementelor pripăşite din ţări străine, proclamaţi egalitatea între român în ţara lui şi orice venitură din lume şi atunci vă lăsăm cu suflet. Să vedem. Poate că de spaimă ne veţi da mai mult decît ne trebuie. Ce-i daţi sărmanei Alianţe ca să vă lase cu viaţă?”.
Aceasta e atitudinea guvernului patrioţilor, după cum ne spune „Românul”. Tocmeală duşmănească, fără ca să s-arate ce voieşte guvernul.
Numai într-un singur rînd „Românul” declară că discursul electoral al d-lui Costinescu e programa lui. Cu două trăsături de condei însă se vedea că, după o coală plină de batjocuri mai cu seamă asupra feudalităţii creştine şi a boierilor din Moldova, d. Costinescu propunea deplină egalitate civilă şi numai restricţiuni în privirea drepturilor politice. Adecă, Alianţa izraelită nu cere nici ea mai mult.
Dar acestor oameni nu le-i destul atîta. Pînă şi meritele domniei naţionale ale lui Vodă Cuza, căruia ei i-au pus pistolul în piept, vor să şi le atribuie şie. Ei îşi atribuie secularizarea moşiilor mănăstirilor închinate, Unirea Principatelor, împroprietărirea ţăranului şi apoi ei, pe care Vodă Cuza i-a tratat între patru ochi cu biciuşca de călărie şi cu izbituri cu piciorul pe uş-afară, mai cutează a zice că de la 1848 şi pîn-acuma orice idee de progres, de dreptate, de libertate şi de naţionalitate de la ei [a] venit.
Adecă de la prăvălia bizantină C. A. Rosetti § Comp.
Şase sute de milioane de franci datorie publică iată ce vi se datoreşte vouă.
Împlerea ţării cu elementele străine, vînzarea ei prin concesiuni pe nouăzeci de ani, precupeţirea Basarabiei, vărsarea în zadar a sîngelui oştirii noastre, rechiziţiunile frauduloase, oamenii din opt ţinuturi vînduţi prin contract lui Warszawsky, împlerea listelor electorale cu rudele şi funcţionarii voştri, batjocorirea şi ducerea ad absurdum a sistemului constituţional, înţelegerile pe sub mînă cu Alianţa, omorîrea liniei Piteşti Vîrciorova prin tarifele aşezate pentru linia Ploieşti Predeal, hoţia şi falsificarea de acte publice erijate în sistem administrativ, mănţinerea în înalte funcţiuni a oamenilor cari au furat milioane, şi finis coronat opus vînzarea ţării şi naţiei la jidani, iată meritele voastre de la 1848 încoace.
Se mai îndoieşte oare cineva de toate acestea?
Nu mai departe decît acum cinci zile, la 31 mai, o persoană care a avut ocazia de a fi bine informată ne-a înştiinţat că vizitele primite de prezidentul Adunării, d. C. A. Rosetti, au fost următoarele:
D. M. Rosenthal, d. Schönfeld, d. Samuel Marcus, d. dr. Mendelsohn, d. Solomon Halfon şi d. Elias, adecă tot descendenţi direcţi ai colonilor lui Traian ca şi d. C. A. Rosetti.
A doua zi 1 iunie s-a prezentat la Adunare petiţiunea unui mare număr de evrei cari cer fără restricţiune drepturile politice şi civile.
Sapienti sat!
Ceea ce au Camerele de revizuire de făcut nu este, deocamdată, cestiunea evreilor.
Ele trebuie să judece mai întîi faptele ministeriului Brătianu. Ele trebuie să lucreze ca să dea ţării un guvern în care toţi să aibă încredere, să cureţe atmosfera de mirosul Warszawsky-Mihălescu, să despartă puşcăria de guvern, şi apoi va putea fi vorba de-o cercetare liniştită a cestiunii izraelite.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X