Cetim în „Vossische Zeitung” din Berlin, numărul de duminecă, 2 decemvrie 1877:
Rumaenische Skizzen, introducere şi traducere de d-na M. Kremnitz (Bucureşti, 1977 la Socek şi C,-ie) este titlul unei cărţi puţin voluminoase, care însă în limitele ce şi le-a tras ne face sa vedem cu o deosebită claritate situaţia intelectuală şi morală a României. Introducerea ne dă un scurt prospect istoric despre starea de mai-nainte şi despre starea de astăzi a ţării şi arată marea influenţă a elementului coreligionar în trecut, care însă în prezent nu mai are puterea ideilor moralizatoare. După introducere urmează un fragment din critica lui Titu Maiorescu „În contra direcţiei de astăzi în cultura română” în care se combat cu o asprime fără cruţare şi cu o logică incisivă dar totodată din impulsiunea celui mai înalt patriotism formele superficiale, lipsite de fundament organic, în dezvoltarea intelectuală a României.
Aici urmează citat în traducere pasagiul de la pag. 334 şi 335 din cartea d-lui Maiorescu Critice.
Însă ţara judecată cu această asprime posede în literatura ei mai nouă talente de o necontestabilă însemnătate, precum dovedeşte alegerea următoare de novelete şi de schiţe din pana a diferiţi autori români. Aceste şapte schiţe, naraţiuni şi poveşti sunt toate ţinute în ton popular şi izvorîte din iubirea poporului şi a naturei lui adevărate! Unele din ele, precum este „Crucea din sat” a d-lui Slavici, sînt de o frumuseţă încîntătoare şi scrise cu atîta poezie încît se pot compara cu cele mai eminente produceri ce le are literatura tuturor popoarelor în sfera concepţiilor poetice populare.
Cartea d-nei Kremnitz cuprinde, pe lîngă citata naraţiune de I. Slavici, încă o istorie sătească (Popa Tanda), de acelaşi autor, două „copii de natură” (Popa Gavril şi Cucoana Nastasia) de I. Negruzzi, o novelă (Mihnea cel rău ) de A. I. Odobescu, o novelă de N. Gane (Şanta) şi povestea populară a Gemenilor cu stea în frunte. Cu cît humor este scrisă şi cu ce plăcere se citeşte d.c. simpla istorie sătească a d-lui Ion Slavici! Popa Tanda, prin caracterul lui cam prea drept, îşi atrage defavoarea mai marilor lui şi se vede strămutat în mizerul şi sălbăticitul sat Sărăcenii din Valea-Seacă. Aici preotul începe în anul dintîi să predice poporenilor săi cu multă seriozitate Evangelia îndreptării. Cînd vede că predica e în zadar încearcă în anul al doilea batjocura şi în anul al treilea dojana.
Toate însă sînt degeaba; în mijlocul sărăciei şi lenei obşteşti-se şi vede pierdut în mizerie cu nevastă şi copii cînd, într-o dimineaţă, gîndindu-se ca amar la starea lui în mijlocul bisericuţei aproape ruinată [î]i vine deodată ca o inspiraţie de sus: el începe a munci însuşi, se pune pe lucru cu propriile sale braţe, [î]şi reparează casa preoţească, [î]şi aşează un gard în jurul curţii, [î]şi lucrează ogorul, [î]şi sădeşte o grădină. Poporenii la început dau din cap şi zic că e al dracului popa, dar încetul cu încetul se pun pe gînduri şi în scurt timp fac unul după altul ceea ce au văzut că face popa. De abia trece un an şi satul a-a schimbat la faţă şi acum cînd ajunge un călător prin Valea-Seacă, pe şoseaua cea bună, şi întreabă de satul cel frumos pe care-l zăreşte cu mirare, află că este satul Sărăcenii, adevăratul azil al săracilor.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X,