La 21 a curgătoarei luni garda cetăţenească din Bucureşti a fost strânsă să facă paradă, fiind menită a i se întâmpla onoarea de a fi revizuită de-a lungul de domnu[l] inspector. Cu mare ce s-au adunat oamenii, unii de pe [la] 7 dimineaţa, alţii de pe la 8 şi, în sfârşit, au ieşit la maidan, comandaţi de grade superioare, alese pe sprînceană. În acea zi caii sacagieşti au avut căutare, iar gospodarii din linie au avut de ce face haz. Ici am recunoscut pe respectabilul sir John Falstaff, care de un veac nu şi-a văzut genunchii de grosimea inimei, mânuind cu mândrie frigarea, călare pe un cal şchiopătător şi semănând mai mult a saltea de puf îmbrăcată milităreşte; dincolo altul spiţelat şi întreprinzător, aducând ca două picături de apă cu eroul lui Cervantes de Saavedra.
În sfârşit din hop în hop, cu chiu cu vai, mai cu opintele, mai cu sughiţuri, s-au înjghebat oastea de strânsură a lui Berlicoco Voievod, aşteptând cu nerăbdare ceasul cel de fericire când d. inspector va răsări ca Făt-frumos din poveste, spre a o mustrălui. Bietul Papură Vodă! Cum s-ar fi bucurat el, cum şi-ar [fi] unit mânele pe burtă privind „această” a patra putere în stat şi a cincea roată la car!
Linia făcea aluziuni perfide asupra şefilor aleşi „La plăcinte înainte, da’ la război înapoi!”. „Tată, am prins un tătar.- Adu-l încoa, fătul meu!- L-aş aduce, da’ nu mă lasă!” „Ia-l de pe mine că-l omor!” Şi câte altele. Aşa-s oamenii, bată-i norocul. Când văd cu ochii, parcă dracu le-ar fi şoptit-o la ureche.
Astfel, d Germain e la opt dimineaţa şi până la cinci seara oamenii au fost luaţi de la prăvălii, de la interesele lor, pentru …? Pentru ca inspectorul să vie, să se uite câteva minute la ei, de li-s frumoşi ochii ş-apoi să plece cu Domnul, fără a comanda cea mai mică mişcare, fără a face nici un fel de eserciţiu.
În fine iată şi d. inspector. Inspectează d-lui cât inspectează, până ce ajunge la d. Nacu, profesor la universitate, căruia-i ţine un evloghion bine simţit, recunoscând că înţelege a-şi face datoria cu scumpătate. După ce-au făcut şi trebşoara asta, d. inspector se duce în … treaba sa. Adevărat! Bine-şi făcuse d. Nacu datoria şi cu bună rânduială i se făcuse laude. Tocmai cu un ceas mai înainte îl adusese un sergent pe sus şi cu nepusă-n masă la îndeplinirea sfintelor datorii liberale. Vorba lui Sandu-Napoilă: „De, boieri d-v., pe lângă bejănie şi caraghioslâc!”
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X