Lordul Salisbury au ajuns la Constantinopol – îndealtfel bine şi sănătos nu-i vorbă – dar renumitul portofoliu ce avea să conţină tractate de alianţă contra Rusiei e foarte desert. Francia nu are gând să-şi verse sângele pentru a reintroduce obiceiul tăierii cu foarfecele a cupoanelor de la acţiile turceşti, operaţie care în vremile din urmă şi-o permit cel mult copii[i], când vor să se joace de-a banca; cancelariul imperiului german nu voieşte să sacrifice alianţa veche şi foarte rentabilă a împăraţiei moscului pentru meetingurile frumos vorbitorului neam din Albion; Austro-Ungaria s-ar cam încerca ea să se apropie de politica engleză, dacă nu i-ar fi teamă de cele 15 milioane slavi de sub stăpânirea ebreo-maghiară; în fine Italia, stat nou şi nu prea versat în politica lumii, îşi declară pe faţă simpatiile sale pentru popoarele subjugate, deşi, după a noastră părere, în asemenea afaceri e de preferat zâmbetul cu două înţelesuri al principelui – cancelariu decât vorbăreaţa pozare în apărător al libertăţii. După Cât s-ar părea situaţia e clară. Deşi e greu să se cuteze cineva în lunecoasele saloane ale celor două adevăruri şi nici nu se pot fixa marginele între care un diplomat merită crezare, totuşi singurul fapt că asupra oceanului de vorbe războinice s-a ivit ieri – alaltăieri renumitul porumb cu ramura de măslin în gură e un semn că Anglia e izolată.
Le Nord, organ francez al politicei ruseşti, scrie în privirea Bulgariei următoarele:
După ştirile câte le avem, marchizul de Salisbury e încredinţat că e cu putinţă de-a găsi garanţii cu efect fără ca să fie nevoie de-a recurge la ocupaţie; dar nu ştim pe ce puncte de vedere se razimă acea convingere a marchizului şi până la ce grad ea este întemeiată. Dacă este întemeiată, dacă într-adevăr şi fără ocupaţie e cu putinţă de-a ajunge scopul urmărit de Europa, atunci puterile le vor primi fără îndoială în unanimitate; dar ni se va permite ca până când ni se va dovedi clar că asemenea mijloace esistă să credem numai cu multă rezervă în posibilitatea lor.
Cu toată rezerva ziarului francez”,Wiener Abendpost”, organ austriac oficios, primeşte o scrisoare din Snt. Petersburg prin care se spune că dacă celelalte puteri s-ar mulţămi cu garanţiile date de Poartă, atunci poate că şi Rusia se va mulţămi numai cu ocuparea Sîrbiei până la neândoielnica esecutare a reformelor. Totodată a început să iasă din nou la iveală planul unei ocupări paralele, adică Bosnia de cătră austriaci, Bulgaria de cătră ruşi. Pentru acest scop Austria trimite monitorii de pe Dunăre (care staţionau acuma în limanuri de iarnă) în jos spre Semlin; iar foaia oficială a Rusiei publică”bugetul administraţiei civile a provincielor ce se vor ocupa în vremea războiului”. Adică, cum îl ia pe om gura pe dinainte,… câteodată ruşii uită că e vorba de o ocupaţie pacifică a Bulgariei.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 156