Acest articol se vede a fi scris de o inteligenţă care caută sincer mijloacele de a îmbunătăţi soarta sătenilor noştri; şi cu toate astea, în pasajul care precede, începînd de la cuvintele „nu ştiţi că orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului…”, ideea autorului nu ni se pare lămurită. dacă autorul voieşte să zică că Constituţiunea dă, în Adunarea Deputaţilor, preponderanţă burgeziei şi sătenilor şi că aceste elemente din nenorocire nefiind încă destul de dezvoltate la noi, influenţa pe care legea le-o atribuie se exercită nu de ele, ci de o categorie de oameni care se prefac, pentru interesul deputăţiei, că sînt protectori ai burgeziei şi ai sătenilor; dar care, în realitate, nu înţeleg interesele şi nu simt trebuinţele acestora şi nu ştiu prin urmare să îndeplinească rolul ce Constituţiunea atribuie burgheziei şi sătenilor în mecanismul nostru constituţional; dacă aceasta este ideea autorului, atunci ideea este esactă şi acest fapt constituie un rău pe care sîntem datori să-l constatăm. Dacă însă ideea autorului este, după cum s-ar părea din cîteva cuvinte întrebuinţate în acest pasaj, că nu se cade ca Adunarea Deputaţilor să voteze ea întîi legile finanţiare, ci Senatul să aibe cea mai mare influenţă în privirea acestor legi, nu împărtăşim această părere. Credem din contră că Adunarea Deputaţilor trebuie să păstreze o influenţă predomnitoare în afacerile finanţiare.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X, Pag. 147