Ministeriul Agriculturei, Comerţului şi Lucrărilor Publice a inventat un meşteşug sau o negustorie nouă- nu ştim bine ce o fi- care se numeşte „pomologia” D. W. Knechtel e numit profesor de acest meşteşug la şcoala de la Herestrău.
Daca ministeriul voieşte să zică cultura pomilor prin acel cuvînt, atunci îi recomandăm încă cîteva compuneri tot atît de ingenioase. În loc de patologie să se zică bologie (de la boală), în loc de cranioscopie-capologie, în loc de botanică- tufo- sau buruienologie şi în fine în loc de zoologie-dobitocologie. Mai cu seamă această din urmă ştiinţă e foarte necesară pentru a cunoaste regnul liberalilor.
Dascăli de felul nostru, sîntem atît de buni a da învăţături pozitive pomologilor noştri.
În limba românească se întrebuinţează pentru însemnarea meşteşugurilor sufixul-ar, pentru lucrarea lor- sufixul verbal derivat-ărire, pentru meşteşug în fine- participium praeteriti substantivat-ărit, precum
cism-ar, cism-ărit văc-ar, văc-ărit mor-ar, mor-ărit
apoi prisăcărit (şi prisăcărie), pădurărit şi a.a. Tot acest sufix, care dă verbelor un caracter frecurentativ se-ntrebuinţează şi pentru biruri şi taxe: oierit, ierbărit etc.
Escelenta carte de cultura pomilor a d-lui Dim. Comşa se-ntitulează deci cu drept cuvînt Pomărit şi nu Pomologie.
Numai meşteşugul advocaţilor se servă de un sufix mai bizantin şi se cheamă advocat-lîc!
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X