Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Adunările legiuitoare se vor afla în faţa cestiunii dunărene, pe cale de-a se rezolva în contra atitudinei de pân’ acum a României. În timpul din urmă se urmează tratări între Austro-Ungaria şi Franţa privitoare la propunerea făcută de d. Barrere, reprezentantul republicei în Comisia Europeană de la Galaţi, de-a delega un membru al acestei comisii care să ia parte la şedinţele celei mixte. Propunerea aceasta fiind pe cale a se primi de toate puterile, cată neapărat să se fi primit Comisia Mixtă însăşi cu corolarul precumpănirii austriace. România singură nu a primit propunerea, dar, după cum merg lucrurile, preocuparea de căpetenie a celor interesaţi nu este de-a îndupleca România, ci aceea de-a preciza sfera de activitate şi situaţia acestui delegat european în Comisia Mixtă.
Ce vor face Adunările, ce guvernul, cu aceste învoieli pe deasupra capetelor noastre, cu aceste hotărâri de nobis sine nobis nu putem şti. Destul că atmosfera e încărcată de complicaţiuni interioare şi esterioare cari ar cere o grabnică soluţiune şi cari nu vor găsi în cei chemaţi a le rezolva decât o mare inepţie în acţiune şi o mare lipsă de înţelegere.
Căci pe când ţara e ameninţată din afară cu monopolul navigaţiunii austriace pe Dunăre, cu precumpănirea strivitoare a importului austriac, pericolul acesta devine şi mai mare în faţa lipsei de organizare economică înlăuntru.
Meseriile au dispărut şi dispar pe toată ziua în concurenţă cu fabricatele gata ce se introduc din străinătate; munca naţională se simplifică şi se îngreuie din ce în ce, reducându-se la munca câmpului, mărginită la anume timpi ai anului şi care lasă în silită inerţie braţele populaţiunilor aproape şase luni pe an.
Paralel cu relele simplificării şi reducerii muncii la o singură şi cea mai primitivă formă se dezvoltă în progresiune geometrică răul social de care suferim mai cu seamă; creşterea neîncetată a elementelor improductive şi consumatoare. Deja satele s-au împlut de boala postulantismului orăşenesc, de vânători de funcţii asupra moralităţii şi activităţii cărora „Monitorul” ne dă zilnice probe prin publicarea de destituiri şi dări în judecată.
Faţă cu aceste greutăţi ce cresc din zi în zi, faţă cu discompunerea societăţii române nu întâmpinăm decât fatalele fizionomii ale Caradalelor de toată mâna, cari, în loc de-a opri discompunerea, vor s-o grăbească şi mai mult prin reforme escesiv de demagogice, precum e electivitatea magistraturii, sufrajul universal ş. a. Nici o idee sănătoasă şi în adevăr organică de reformă nu se prezintă de nicăiri; luptele şi diviziunile politice au osândit gândirea naţională la sterilitate.
Guvernul pe de altă parte nu va avea a alege decât între urmarea politicei de pân’ acum şi schimbarea sistemului. dacă va urma politica sa actuală de satisfacere de apetituri şi ambiţiuni el va continua a stăpâni, dar orice zi a stăpânirii sale va fi însemnată prin pierderi materiale şi morale pentru ţară. dacă ar îndrăzni să-şi schimbe sistemul şi să apuce calea unei politici de stat, admiţând chiar că ar avea îndestulă capacitate pentru aceasta, va pierde sprijinul partizanilor săi, cari nu-l servesc şi nu-l pot servi decât în schimbul satisfacerii intereselor lor materiale.
Dacă victoriei verisimile a Austriei în cestiunea dunăreană i s-ar putea opune cel puţin o solidă organizare economică înlăuntru, care să neutralizeze şi să zădărnicească pân-la un grad oarecare acea biruinţă, s-ar mai putea spera o îndreptare pe viitor. Dar, dezorganizaţi pe de-o parte, bătuţi în afară pe de alta, condamnaţi a purta în spinare o generaţie care trăieşte tocmai prin această dezorganizare şi discompunere, noi vedem sorţii de izbândă ai luptei noastre naţionale împuţinându-se din ce în ce.
Nu putem aştepta de la guvernanţii noştri să ne priceapă, ba e mare îndoială dacă există mulţi oameni în toată ţara cari să se fi convins că mergem din rău în mai rău. Oamenii eminamente practici, cari văd în politică numai ocazia de – a – şi face o poziţie ori de-a trăi bine, nici nu vor voi chiar să ne înţeleagă.
În alte ţări vedem în adevăr că politica de stat, politica ce are în vedere organizarea economică, învinge chiar în contra opiniei publice şi un exemplu mare ne va da în această privire Germania. „Împăratul, zice o foaie germană, e prea bătrân pentru a duce la capăt marea reformă. Dar precum unul din predecesorii săi a testat desfiinţarea robiei, astfel discursul său de tron e un testament care dispune dezrobirea claselor muncitoare”. La robia crescândă a poporului românesc sub elemente parazite nu gândeşte nimenea.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII