Am dovedit adeseori că liberalismul estrem al legilor noastre au prefăcut pămîntul României în mlaştină de scurgere pentru toate elementele de prisos din ţările de prin prejur şi că liberalii au fost aciia cari au creat cestiunea izraelită, întîi voind să le dea drepturi la toţi en masse, apoi pentru că, spre a nu-şi pierde popularitatea, au introdus, cu duplicitatea ce-i caracterizează, pro ibiţiunea absolută a articolului 7.
„Românul” zice că nu-i aşa, că noi calomniem ; d. Brătianu spune la Dorohoi că la 1848 d-sa avuse de gînd a introduce
legi cari să stîrpească pe toţi evreii dacă nu l-ar fi împiedicat conservatorii în această operă.
Ca să se vază acum cine spune adevărul şi cine nu, reproducem din proclamaţia d-nilor liberali de la 1848, adresată
popolului, următoarele:
Pe scurt, popolul român recapitulînd decretă:
21) Emanciparea izraeliţilor şi drepturi politice pentru orice compatrioţi de altă credinţă.
………………………………………………………………………………………………………………………………..
Apoi pasajul următor.
Cetăţeni în general, preoţi, boier i, ostaşi, negustori, meseriaşi de orice treaptă, de orice naţie, de orice religie ce vă aflaţi în capitală şi prin oraşe, greci, sîrbi, bulgari, germani, armeni, izraeliţi, armaţi-vă spre a ţine buna orînduială şi a ajuta la fapta cea mare. Patria este a noastră şi a voastră, vouă vă place a şedea într-însa şi ea vă primeşte. Sistema cea veche nu v-a chemat şi pe voi la masa de obşte. De azi înainte o masă avem cu toţii; un ospăţ de frăţie ni se întinde, aceleaşi drepturi vom avea cu toţii”
Asta e de ajuns.
Sînt cunoscute apoi intimităţile d-nilor liberali cu Crémieux, Montefiore şi alţi evrei însemnaţi, intimităţi prea naturale, pentru căi evreii tuturor ţărilor sînt liberali şi ultraliberali, republicam etc., lucru lesne de esplicat dacă considerăm că evreii, neavînd nici patrie, nici tradiţii, fireşte că nu vor ţine la patria şi la tradiţiile poporului pe lîngă care trăiesc.
Discursuri de ocazie ale d-lui Brătianu nu dovedesc din nefericire nimic. Căci acuzarea noastră principală pe care-o facem roşiilor nu este că au fost şi sînt amici ai ovreilor; la urmă fiecine e stăpîn pe cugetările şi voinţa lui. Dar ceea ce n-au drept a face e de-a induce poporul în eroare şi de-a se gera la ocazie de adversari ai ovreilor.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X