Maiestatea Sa a primit demisiunea cabinetului unguresc Tisza. Preşedintele actual al consiliului e însărcinat cu gerarea afacerilor, dar se crede că acest provizoriu nu va dura mult, de vreme ce sunt perspective că un nou cabinet se va forma cât de curând. Cabinetul austriac Auersperg au ţinut nu consiliu pentru a stabili linia sa de purtare în aceste împrejurări. Persoana despre care se vorbeşte că s-ar însărcina cu formarea noului cabinet unguresc este baronul Sennyei, deşi alţii vor a şti că baronul a declinat definitiv această onoare.
În Camera deputaţilor din Pesta s-a citit un rescript al preşedintelui consiliului adresat preşedintelui Camerei, prin care se anunţă că în 8 fevruar demisiunea ministeriului a fost primită de M. S. Împăratul. În cea mai adâncă tăcere a parlamentului, D. Tisza luă cuvântul pentru a spune conform uzului parlamentar cari au fost motivele şi împrejurările ce l-au silit a demisiona. Opinia sa este că cestiunea băncii nu se poate dezlega altfel decât prin crearea unei bănci autonome ungureşti.
Dar, în vederea greutăţilor politice şi a strâmtorărei financiare, cabinetul a fost de părere că păstrând pe deplin inviolabilitatea dreptului Ungariei, să reguleze această întrebare deocamdată în înţelegere cu guvernul celuilalt stat confederat. În această desbatere însă au rămas multe cestiuni in suspenso, mai cu samă aceea a constituirei unui organ central.
Aicea ministerul unguresc a întâlnit o cerere care nu putea fi primită fără a păgubi demnitatea statului maghiar, deci n-a găsit altă cale decât de a rupe cu trătările. Cererea Austriei e ca în acel organ central membrii unguri să fie totdeauna în minoritate, ceea ce nu se împacă cu demnitatea naţională.
Rămânea deci încercarea de a crea o bancă autonomă, drept pe care nu i l-a contestat nimeni Ungariei. Dar îngrijirile regelui pentru monarhie şi ţară sunt aşa de mari în această privire încât cabinetul unguresc nu le-au putut risipi.
Nu Rămânea deci decât să-şi dea demisia, pe care Maiestatea Sa a binevoit a o primi. Tisza a rugat apoi Camera ca să-şi suspende şedinţele până când regele va fi dispus ceva în privirea noului guvern, ceea ce nici va dura mult, de vreme ce Coroana doreşte ca nesiguranţa să se sfârşască cât de curând.
Se zice că generalul Ignatief a avut însărcinarea de-a cere de la comitele Andrassy declaraţii hotărâte asupra poziţiei ce va lua-o Austria faţă cu Rusia în cazul unui război.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 193