Convenţiunea de comerciu închiată de guvernul trecut, pentru onoarea sa şi a ţărei, cu Rusia a primit zilele acestea ratificarea Camerei române, după două zile de discuţiune.
Această convenţiune, ca şi cea încheiată cu Austro-Ungaria, cu foarte puţine escepţiuni, împacă pe deplin interesele noastre comerciale. Egoiştii stăruiesc şi astăzi a face să cadă meritul acestor două mari acte, care creez privilegii şi avantage reciproce pentru fiecare parte contractantă, care coprind dispoziţiuni de o mare utilitate practică relativ la importaţiune, la esportaţiune, la vămi, la navigaţiune, la tranzit, în fine la poziţiunea comercianţilor străini în ţară, la dreptul şi libertatea lor de a comercia, egoiştii, zicem, par, cel puţin în formă, a nu recunoaşte nici însemnătatea politică a acestor acte. Vericari vor fi însă vederile lor, este constatat şi probat că dacă România a continuat a esercita dreptul său suveran de a tracta în ceea ce privesc interesele sale de ordine politică, n-a fost tot astfel şi în ceea ce privesc interesele sale de ordină economică. Sunt trei secoli de când ea nu a esercitat dreptul său de a încheia cu alte puteri convenţiuni sau tractate de comerciu. Astăzi după trei secoli ea intră în esercitarea acestui mare drept, astăzi, după trei secoli, un domn român şi doi mari împăraţi fac să reînvieze acest drept, să obţie recunoaşterea sa, şi ţara să înceapă din nou a-l esercita în toată suveranitatea ei!
Convenţiunea de comerciu încheiată zilele acestea cu Rusia este al doilea mare act de felul acesta ce ţara salută cu căldură astăzi. Concepută pe aceleaşi baze ca Convenţiunea austro-ungară, ea promite un viitor destul de prosper comerciului şi industriei noastre. Aceia care a studiat de aproape aceste două acte au putut remarca desigur că ele nu sînt nici prea liberale nici prea despotice, că ele nu repos nici pe liberul schimb în adevăratul înţeles al cuvîntului, nici pe protecţionism pînă la prohibiţiune. Adevăratele baze asupra cărora repos aceste acte sînt: liberul schimb combinat cu protecţionismul, de unde rezultă că industriile noastre încă slabe sau în ajun de a se întemeia sînt protegiate şi acele întemeiate şi care nu se mai tem de nici o concurenţă străină, asigurate printr-o deplină libertate de comerciu, cu un cuvînt, cerealele noastre de esemplu care nu se tem de nici o concurenţă în ţara noastră sînt regulate prin menţionatele tratate pe baza liberului schimb, şi zaharul, sau mai bine industria zaharină care e încă în ajunul naşterii ei, pe haza protecţionismului. Zaharul, care, după tarifele turceşti pînă mai alaltăieri în vigoare, plătea o vamă de 7 1/4 la sută, la import sau 5 franci 25 centime de suta de kilo, astăzi după convenţiunea rusă si austro-ungară plăteşte 28 57*/100 la sută sau 20 de franci de sută de kilo, adică o taxă de patru ori mai mare, mai mult decît suficientă pentru a protege industria noastră zaharină, pentru a o încuragia şi a o face să prospere.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 64