Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Convenţiunea de comerţ aci anexată este primul act care, după proclamarea independenţei noastre absolute, vine şi consacră această independenţă.
Aşa se esprimă guvernul nostru în espunerea sa de motive la proiectul de convenţiune încheiat cu Italia la 11/23 martie 1878; iată argumentul principal pentru care România independentă a încheiat acest act; reducerile de taxe pe orez şi pe mărgele sînt alte motive, cam ciudate însă, d-a vota convenţiunea, mai cu samă fără vreo compensaţiune.
Nu ştim dacă d-nii reprezentanţi ai naţiunii vor crede, cu d. ministru, că acest act afirmă independenţa noastră. Noi o credem întemeiată de sine. Ştim însă că prezenta convenţiune, pe lîngă toate neajunsurile actului de la 1875, nu ne dă mai nici unul din foloasele sale. Cînd guvernul conservator negocia convenţiunea de la 1875 ţara nu putea regula în deplină libertate interesele sale economice. Din norocire p-atunci un mare stat vecin, sub direcţiunea unui ilustru om de stat, părăsind în fine o veche politică de suspiciune în contra noastră, se încerca să stabilească cu România raporturi amicale, bazate pe-o identitate evidentă de interese. Guvernul conservator a profitat de această bunăvoinţă, şi convenţiunea comercială de la 1875 a fost un pas înainte, şi un pas însemnat, pe calea emancipării pacinice a statului român. Din punctul de vedere economic această convenţiune a fost asemenea un progres. De atunci agricultorii şi comercianţii noştri pot esporta în Austria, liberi de orice taxă, productele principale ale ţarinilor noastre: grînele, rapiţa, piele[a], lîna, seul, petroliul; iar tînăra noastră industrie a fost pentru prima oară protejată. Taxele pe zahar, săpun, hîrtie ordinară, postavurile ordinare şi pieile tăbăcite constituiesc un cîştig economic învederat.
Din punctul de vedere fiscal convenţiunea reprezintă un cîştig simţitor; tabloul recapitulativ următor al venitului vămilor de la 1870 încoa îl probează.
1870 – 7 300 000)
1871 – 8 100 000)
1872 – 9 700 000) Tarif ad Venit meziu:
1873 – 8 200 000) valorem 8 mil. 300 000 lei
1874 – 8 600 000)
1875 – 7 800 000)
1876 -*8 200 000) Venit meziu socotit fără a ţine seamă de anul 1878:
1877 -10 000 000) Tarif 10230000
1878 -16 300 000) ponderal
1879 -12 500 000)
adică în rezumat o sporire de venit anual de peste 1 900 000. Înlocuirea sistemului de taxare ad valorem prin sistemul ponderal a introdus totdodată regula şi a asigurat controlul în operaţiunile vamale. Alcătuirea tablourilor noului tarif pe baze clare şi ştiinţifice permite astăzi de a urmări într-un mod serios mişcarea comercială în România a tuturor produselor interesante, şi aceste foloase se pot înscrie cu drept cuvînt la activul convenţiunii de la 1875.
Convenţiunea comercială de la 1875, acest act de pretinsă trădare, este un titlu de onoare pentru partidul conservator, care astăzi cu mîndrie poate constata toate rezultatele sale folositoare.
Dacă am răsfoi acum polemicele înveninate din anul 1875, am găsi o ocaziune nouă şi instructivă d-a pune faţă în faţă cele ce zicea opoziţiunea paraponisită de atunci cu cele ce fac astăzi Catonii împodobiţi cu stele şi panglici cari ne guvernă. Nu sîntem însă o foaie umoristică şi vom reveni la convenţiunea comercială de la 1878. Am afirmat că acest aşezămînt cu Italia prezintă toate inconvenientele actului de la 1875, fără vreun avantagiu nou, ci că, din contra, principalele foloase ale vechei convenţiuni dispar cu totul.
într-adevăr România este o ţară agricolă, obiectele principale care le esportă în străinătate sînt: grîne, rapiţă, lînă, petroleu, piei, său etc. etc., toate obiecte scutite de orice drept de intrare în Austria prin convenţiunea de la 1875, pe cînd convenţiunea cu Italia nu stipulează nici o favoare de asemenea natură la intrarea lor în Italia şi este mută cu desăvîrşire în privinţa lor. Ea nu ne dă, în schimbul uşoarelor taxe vamale ale productelor sale manufacturate, nici un avantagiu pentru productele noastre naturale.
Dacă analizăm mai de aproape articolele acestui aşezămînt vedem grija cu care Italia, care este un mare stat maritim, [î]şi garantează comerţul în contra măsurilor vexatoare de cari ar putea suferi. Nu vom critica legitimele îngrijiri ale guvernului italian, însă ne permitem a găsi cam uşoară şi surprinzătoare purtarea oamenilor cari în opoziţiune au atacat cu atîta violenţă pe onorabilii oameni de stat cari au încheiat actul folositor de la 1875, în timpul atîrnării noastre de Turcia, şi astăzi se prezintă înaintea primului Parlament al României independente cu o convenţiune al cărei obiect este esclusiv de-a garanta şi de-a favoriza interesele comerţului străin în România fără nici o compensaţiune şi fără [alt] folos decît copilăreasca satisfacţiune de-a esercita în pripă un drept suveran deja cîştigat.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI