[„DÂND MAI LA VALE…”] – de Mihai Eminescu [6 – 7 iulie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Dând mai la vale un rezumat al discuţiunilor urmate în ultimele două şedinţe ale sesiunii de estimp a Comisiei Europene a Dunării, constatăm că multe puncte fundamentale, precum prelungirea mandatului Comisiei, dreptul de apel al membrilor Comisiei Mixte către cea Europeană, modul de numire al inspectorului şef de navigaţiune şi a subinspectorilor, precum şi alte cestiuni au rămas in suspenso din cauza deosebirilor de vederi între delegatul austro- ungar, cel german, italian, sîrb şi bulgar pe de o parte, a celui englez şi a altora pe de altă parte.

Astfel în şedinţa de la 18 iunie s-a discutat dreptul de apel ce-l vor avea membrii Comisiei Mixte către Comisia Europeană şi propunerea delegatului Germaniei ca, în cazul de-a nu se lua în unanimitate hotărârile în vro cestiune de principiu, aceasta să se hotărască de către Comisia Europeană prin simplă majoritate.

Delegatul rus, d. Romanenko, e în privirea aceasta de părere că e foarte natural ca Comisia Europeană a Dunării să-şi mănţie dreptul de control asupra unui reglement elaborat de ea. Dar [î]şi exprim [ numai opinia sa personală ; propunerea coloanelui Siborne, delegatul Angliei, el n-o poate lua decât ad referendum, până ce guvernul din Petersburg va fi examinat-o.

Delegatul francez, d. C. Barrere, îşi dezvoltă maniera sa de-a vedea atât asupra modului de-a vota al viitoarei Comisii Mixte cât şi asupra dreptului de recurs.

În privirea întâia delegatul Franţei crede că cestiunile în discuţie trebuiesc deosebite în cestiuni de fond şi cestiuni de formă. Cele de fond trebuiesc hotărâte cu unanimitate; cele de-al doilea, stipulate prin art. 12 al Reglementului intern al Comisiunii Dunărene să se hotărască cu simplă majoritate. În privirea dreptului de recurs, delegatul francez regretă că pân’ acum nu s-a stabilit o unitate de vederi între delegatul Austriei şi cel al Angliei.

Delegatul Turciei, Constantin Efendi, declară că nu poate adera din parte ‘şi la opinia delegatului austriac că Comisia Europeană n-ar fi competentă a supraveghea şi navigaţiunea internă pe Rin. După opinia sa art. 15 al Tractatului de la Paris stipulează că jurisdicţiunea Comisiei Dunărene nu se întinde numai asupra gurilor, ci şi asupra Dunării. Libera navigaţiune pe Dunăre nu e creată prin tractate, ca cea de pe Rin, ci a existat de facto şi a fost numai proclamată prin tractate. Deci trebuie a se avea în vedere regularea navigaţiunii pe Dunăre fără împiedecarea ei prin măsuri restrictive.

Delegatul României, colonelul Pencovici, insistă asupra părerii sale, repetate de mai multe ori, că supravegherea executării Regulamentului e de competenţa Europei. Acest principiu, baza propunerii engleze, nefiind recunoscut, toate cestiunile practice cari ating realizarea lui cată să rămână nerezolvate. În asemenea împrejurări nu poate să-şi exprime o opinie definitivă asupra cestiunii apelului.

Delegatul Porţii exprimă într-un discurs mai lung speranţa că, după ce s-a determinat în liniamente generale regulamentele privitoare la libertatea şi siguranţa navigaţiunii, se vor aplana şi diferenţele secundare, pentru ca să se creeze un act complet de navigaţie pe Dunăre între Galaţi şi Porţile de Fier. Dar în privirea cestiunilor de detaliu a dreptului de supravegheare se vor ivi încă însemnate dificultăţi. Poarta a admis dorinţa Austro-Ungariei de-a fi reprezintată în Comisia Mixtă şi de-a avea prezidiul permanent în ea; căci marile interese de comerţ ale acestei monarhii pe Dunăre impun tuturor acelora ce voiesc o autoritate comună datoria de-a sprijini cât se poate de mult dorinţele cabinetului din Viena. De aceea Poarta a şi crezut că Austria şi puterile celelalte vor recunoaşte pretenţia bine întemeiată a Turciei de-a fi reprezintată şi ea în Comisia Mixtă. Astfel numărul membrilor Comisiei ar fi nepereche şi modul votării ar fi rezolvat în chipul cel mai simplu. În privirea cestiunii apelului, Constantin Efendi e de părere că propunerea engleză ţine seamă de toate interesele, din care cauză o şi admite în principiu. Totodată crede că ar fi sosit timpul ca să se prelungească mandatul Comisiei Europene ca corolar al cestiunii apelului. Astfel s-ar da toate elementele soluţiunii problemului.

Delegatul Italiei, cavalerul Revest, îşi rezervă opinia sa în faţa diferenţelor de opinii dintre delegaţi, şi cu speranţa că se va stabili o înţelegere ulterioară.

Baron Haan, delegatul Austro-Ungariei, declară că cererea delegatului Porţii de a se prelungi mandatul Comisiei Europene ar adăoga o nouă dificultate la situaţia de azi.

Delegatul englez se declară, din contra, gata de a intra în discuţia acestui punct, şi delegatul României şi al Porţii consimt asemenea la aceasta.

Delegatul francez crede a se lăsa aceasta in suspenso şi a se decide mai întâi modul de votare şi activitatea Comisiunii Mixte; cestiunea prelungirii mandatului ar rezulta din aceasta. Delegatul Rusiei nu exprimă nici o opinie.

Prezidentul constată că propunerea engleză în privirea cestiunii apelului nu întruneşte unanimitatea. Delegatul român mai exprimă unele rezerve şi discuţia se ‘ntoarse înc-o dată asupra alineei a doua a propunerii germane.

Colonelul Siborne cere un vot asupra amendamentului său ca: în cestiuni de principiu să fie necesară unanimitatea. Contra vorbeşte delegatul Austriei şi al Germaniei; al Serbiei, al Bulgariei iau propunerea ad referendum; al Rusiei şi al Italiei se referă la cele zise de ei mai ‘nainte ; cel francez vorbeşte pentru unanimitate.

Prezidentul constată că amendamentul Angliei nu întruneşte unanimitatea.

Delegatul englez declară, că nu poate primi instituirea unei Comisii Mixte astfel precum se propune în art. 7.

Delegatul Serbiei, colonel Nicolici, face o propunere mediatoare, semnată şi de colonel Siborne, pentru deosebirea cestiunilor administrative de cele de principiu, după, care delegatul german dă propunerii sale următoarea formulare:

Fiecare membru al Comisiei Mixte are dreptul de a pune cestiunea prealabilă ca cestiunea caracterizată de el ca fiind de principiu, în contra opiniei colegilor săi, să fie supusă hortărârii Comisiei Europene, care va decide asupră-i în şedinţă plenară cu majoritate de voturi.

Spre a stabili caracterul cestiunilor, dacă sunt administrative sau de principiu, delegatul englez propune următorul pasaj:

Se consideră ca cestiuni administrative cestiunile de formă, îndeosebi acele cestiuni cari privesc serviciul intern al Comisiei şi raporturile ei cu impiegaţii şi detaliile de execuţiune ale măsurilor hotărâte cu unanimitate de voturi.

Această propunere se admite de cătră toţi delegaţii cu oarecari rezerve.

În ultima şedinţă, ţinută la 21 iunie, Comisia Europeană se ocupă cu discuţia celorlalţi articoli ai părţii C a proiectului depus.

Discuţia se ‘ncepu cu art. 6, care stabileşte ca Comisia Mixtă să aibă două sesiuni ordinare pe an, primăvara şi toamna; ca să-şi reguleze singură ordinea lucrărilor şi să dea agenţilor ei acele instrucţii cari sunt necesare pentru aplicarea Reglementului.

Colonel Siborne, delegatul englez, doreşte a se fixa mai exact timpul sesiunilor, pentru ca Comisia Mixtă să nu-şi ţină şedinţele după cea Europeană, ce e chemată a o controla.

Delegatul francez doreşte ca instrucţiunile date agenţilor să fie omunicate şi Comisiei Europene. Articolul 7 tratează despre crearea fondurilor necesare administraţiei.

Colonel Nicolici face a se observa că dările cari după propunerea sa au a se percepe cu acest scop n-ar trebui să se ia decât de la vasele cari încarcă sau descarcă mărfuri, c-un cuvânt de la acele cari fac operaţii comerciale. Libera navigaţie nu va suferi sub ele.

Delegatul austriac repetă articolul respectiv din anteproiect, conform căruia cheltuielele se repărţesc în mod egal între statele ţărmurene.

Dar nici asupra acestui punct delegaţii nu se pot uni şi art. 7 rămâne, ca multe altele in suspenso.

Se admite fără dezbatere art. 8, care stipulează că, pentru administrarea părţii Dunării dintre Porţile de Fier şi Galaţi, se vor subordona Comisiei Mixte un inspector şef, doi subinspectori, un secretar, căpitani de porturi şi agenţi inferiori.

Modul numirii inspectorului şef şi cestiunea dacă numirea sa are nevoie de confirmarea Comisiei Europene dă loc la nouă diferenţe de opinii. Hotărârea cestiunii se amână.

După propunerea d-lui Camile Barrere, delegatul Franţei, se eliminează din art. 10 stipulaţiunea ca Comisia Mixtă să aibă a ţinea seamă de opinia inspectorului şef în toate cestiunile cîte privesc organizarea şi administrarea personalului.

S-a votat fără discuţie art. 11, conform căruia întinderea Dunării dintre Galaţi şi Porţile de Fier se împarte în patru secţii: Secţia I, de 110 kilometri, merge de la Porţile de Fier până la gura râului Timok şi e adminstrată de un subinspector numit după propunerea Serbiei. A doua secţie merge pîn’ la Nicopole, e de 245 kilometri, şi are un subinspector român. A treia şi a patra secţie sunt administrate de subinspectori bulgari şi ajung până la Silistra, respective până la Galaţi, având 213 şi 224 kilometri.

Conform art. 12 statele ţărmurane sunt obligate a da sprijin atât Comisiei Mixte cât şi agenţilor ei pentru îndeplinirea misiunii lor.

Stipulaţiunea art. 13 ca, în contra justiţiei poliţieneşti a subinspectorilor, să se poată apela la Comisia Mixtă se lasă in suspenso, după declaraţia delegatului englez, că nu-şi poate exprima opinia în privirea aceasta până ce nu se va hotărâ cestiunea apelului.

În fine se primeşte concluziunea ca Reglementul să nu se poată modifica fără concursul Comisiei Europene.

După repărţirea deosebitelor voturi ale Comisiei şi după mulţimea de rezerve ridicate de membri, cestiunea regulării navigaţiunii Dunării pare departe de soluţiunea ei. Ceea ce ne miră e: cum în administrarea navigaţiunii România va avea un singur sub – inspector şi Bulgaria doi. Poate că foile guvernamentale vor şti a ne explica importanţa pe care Comisia Europeană, o dă administraţiei vecine pe Dunăre.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *