[„DAR DOMNILOR, MI-E RUŞINE…”] – de Mihai Eminescu

Dar d[omni ]lor! mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român! Român carevrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionalitatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura.

Ceea ce se simte şi se respe [c]tă adânc, se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunţe numele d[umne ]zeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 297

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.