DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI [„DIN BERLIN SE VESTEŞTE…”] – de Mihai Eminescu [4 iulie 1876]

Din Berlin se vesteşte că în cercurile bine informate de acolo părerea despre Cernaieff şi operaţiile sale nu este tocmai favorabilă, se crede chiar că divizia sa ar fi tăiată de restul armatei sârbeşti. Deşi poate această veste este cam exagerată, sigur pare a fi însă că sârbii, atăcând lagărul de la Niş, a fost respinşi cu pierderi însemnate şi că ocuparea întăriturilor de la Babina-Glava nu compensează pierderile de acum. În 29 iunie/11 iulie au avut loc această ciocnire, care au început cu victorioasa înaintare a trupelor sârbeşti şi cu retragerea pe toate liniile a acelor turceşti. Poziţia sârbilor era mai avantagioasă întru atâta întru cât ei cu câteva zile mai înainte bătuse trupele iregulare turceşti şi izolase lagărul de la Niş. Atăcându – l acuma, fură primiţi de salve foarte bine îndreptate şi de focurile tunurilor, încât un regiment (compus din români din Serbia) care ocupa linia primă a luptei au aruncat armele, iar trâmbiţaşul, dând semnal de retragere, acesta fu repetat de toţi trâmbiţaşii celor douăsprezece batalioane angajate, încât toţi o rupseră de fugă. Cu toate acestea turcii nu folosiră îndestul avantajele câştigate prin această încurcătură şi pierderile sârbilor sunt relativ mici. Ieşiţi din bătaia puştei, regimentul românesc fu încungiurat şi dus la Deligrad şi Alexinaţ, unde un consiliu de război, convocat grabnic, au hotărît zecimarea regimentului. Principele a graţiat pe mulţi din cei osândiţi (deşi după lege nu are în asemenea cazuri dreptul de graţie) însă cu condiţia că la bătăliile viitoare cei graţiaţi să steie în linia întâia de luptă Totuşi şasezeci de oameni din acest regiment fură împuşcaţi la Deligrad, iar restul regimentului, companie cu companie, a fost incorporat celorlalte regimente de linie.

Depeşe vestesc că turcii au părăsit cu totul malul drept al Drinei, încât trupele sârbeşti ajunge cu recunoaşterile până la Vidin. Din Constantinopole se vesteşte asemenea că până ce turcii vor fi adunat destule trupe, se vor mărgini numai la defenzivă. Altfel guvernorul Bosniei anunţa populaţiile de sub administraţia sa că sârbii ar fi fost bătuţi, oriunde au fost agresivi, la Vidin, Nissa, Sibniţa, Novi-Bazar, Visegrad şi Bielina şi ar fi pierdut mulţi oameni şi mult material de război. Iar guvernorul paşalâcului Novi-Bazar vesteşte că sârbii, în număr de 4000, la încercarea de a lua tortul Eske-Kilici, ar fi fost respinşi, pierzând 400 de oameni. La Visegrad au fost angajaţi 3000 sârbi şi bătălia să fi fost foarte sângeroasă.

Din cauzele acestea opinia publică în Serbia este foarte deprimată. Se zice că al treilea rând de rezervişti refuză de a merge la război şi că este o convingere generală că sârbii, chiar învingând, puţin folos ar câştiga pentru patria lor, pentru că s-ar fi luptat indirect sau pentru Muntenegro, sau pentru interesele Rusiei. Notăm însă că aceste ştiri le aducem după Neue Freie Presse, care e inamică mişcărilor slave.

Corpul principal al muntenegrenilor, comandat de principele Nichita, au stat mai multă vreme în nelucrare la Graliovo, acuma însă asemenea pare a deveni agresiv. Acuma armia principală e la Kerniţa, din districtul Gaţko, unde a ocupat forturile mici de la Gaţko, care în vremea insurecţiunei îi serveau lui Mukhtar Paşa pentru a înlesni aprovizionarea cetăţii Niksici. O altă colonă de muntenegreni au ocupat Iarinic pentru a rupe linia de comunicaţie a turcilor cu Ragusa. Toate aceste mişcări muntenegrenii le-au făcut mai fără luptă. Înai[n]te de câteva zile voievodul Pavlovici, brigadirul Boscovici şi căpitanii Mustici, Vucalovici, Milecevici şi arhimandritul Petrovici au ocupat cu 6000 muntenegrini cetatea Klek, iar principele Nikita se îndreptează spre Mostar. Ciocnirile întîmplate la Kerniţa şi la Podgoriţa au fost puţin favorabile pentru turci.

Admiralul englez Drummond, care staţionează cu flota în Besica-Bai, cercetează hârtiile tuturor corăbielor ce trec prin Dardanele, spre a vedea dacă nu transportă arme şi muniţii pentru insurgenţi.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 52

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.