Jurnalistica e de acord că cea întâi fază a războiului e sfârşită, de vreme ce nici un soldat sârb nu mai e pe pământ turcesc, pe când turcii au călcat frontierile din ost şi sud – ost ale Serbiei. Prin urmare nu mai poate fi vorba de ofenzivă din partea sârbilor, ci numai de o defenzivă mai mult ori mai puţin îndelungată; sigur este, însă, că ei nu sunt descurajaţi prin lipsa lor de succes şi sunt hotărâţi a continua lupta la cuţite.
Ristici, întrebat fiind dacă doreşte vro mijlocire în favorul păcii, a răspuns unora că nu este îndreptăţit de a apuca pe această cale, altora că nu va primi o asemenea mijlocire decât atunci când turcii vor fi înaintea Belgradului. Nu credem de prisos de a rezuma într-o privire retrospectivă planul primitiv de război al sârbilor şi perspectivele lor. înaintarea armatei de pe Morava sub Cernaief presupunea mai multe eventualităţi. Cea dentâi era că la intrarea sârbilor, bulgarii se vor ridica în gloate asupra duşmanilor; ceea ce nu s-a întâmplat. A doua condiţie era ca generalul Zach, forţând Sieniţa, să vie în atingere cu montenegrinii, al treilea ca generalul Alimpici, trecând în Bosnia, să producă şi aicea o răscoală generală. Atuncea Cernaief ar fi trecut la Sofia, întâmpinând şi sfărâmând orişice trupe turceşti auxiliare cari ar fi venit în ajutorul puterilor în luptă. Aceste perspective l-au îndreptăţit la acea zădarnică răspândire de puteri care e caracteristică pentru faza întâia a războiului. Urmările sunt cunoscute. Bulgarii nu s-au răsculat, gen. Zach a fost respins şi rănit el însuşi, Alimpici a rămas lângă Drina, fără a se putea împreuna cu răsculaţii din Bosnia de Nord, făr-a-i succede de a răscula sangeacurile, câte rămasese liniştite în urma acestora Cernaief a văzut că linia sa strategică e greşită; deci a părăsit fără luptă Pirotul şi Babina-Glava, în aceeaşi vreme când Lieşanin a fost respins de la Veliki-Izvor şi Horvatovici de la Kniazevaţ. Pe la 20 iulie poziţia armiei sârbeşti era încă următoarea: la Alexinaţ două divizii cu 18000 oameni, la Kniazevaţ 45.000 oameni cu 48 tunuri, la Zaiţar 36000 oameni cu 40 tunuri. Knia-zevaţul trebuia apărat cu orice preţ, căci dominează peste Bania drumul mare cătră Paracin, Ciupria Jagodin, Semendria şi Belgrad pe care Cernaief trebuia s-o susţie. După ce turcii au luat Kniazevaţul şi Zaiciarul, întăriturile de la Deligrad nu mai [aveau] aproape nici o însemnătate.
Neîmplinindu – se nici una din prevederile sârbilor, faţa lucrurilor este astăzi cu totul schimbată. Osman Paşa se află acum în sud – ost de la Zaiţar, iar ultimele garde ale lui Leşianin la Bolievaţ, şi cel dentâi a şi început a se întruni cu Ahmed Eiub, care a ocupat Kniazevaţul. Pentru a înainta, aceşti doi aşteaptă numai ordinele superiorilor. Toţi locuitorii spre răsărit de Zaiţar au părăsit şi au dat foc locuinţelor, retrăgându – se înlăuntrul ţărei la Milanovaţ.
Din Belgrad se anunţă că principele a sosit în oraş, pretextând apropiata naştere a princesei, în fapt însă. din cauza gravităţii împrejurărilor. Deşi se anunţase că va veni pe Dunăre, cu vaporul „Deligrad”, el a preferat drumul de ţară prin Semendria, a sosit fără nici un zgomot şi a intrat în Konak pe o poartă laterală. în urma sosirei sale Consiliul de Miniştri s-au adunat şi se vesteşte că s-a ivit o mare deosebire de păreri între el şi Ristici. Acest din urmă doreşte continuarea războiului, necrezând că Rusia ar suferi atingerea teritoriului sârbesc, oricare ar şi fi succesul armelor. În acest consiliu s-au discutat cele patru puncte ale ultimatului turcesc. Principele şi Gruici sunt pentru încheierea păcii, Ristici pentru continuarea războiului. Pe când opinia publică e pentru detronarea principelui şi aşezarea unei dictaturi, pe când chiar foaia oficială „Istok” susţine că sârbii se vor lupta chiar sub dealul Avala de lângă Belgrad, principele se pare a avea în vedere o schimbare de ministeriu şi încunjurarea sa cu elemente conservative. Considerând că ţara e învinsă, sărăcită şi ruinată pentru un şir de ani şi simţindu – se singur ostenit de luptă, ba chiar de tron, văzând că Serbia e prea slabă şi intervenirea cu neputinţă, se zice ca el ar voi ca alăture cu guvernul sau să însărcineze pe unchiu – său Germani cu misiunea de-a merge la Constantinopole, ca reprezentant personal al tronului, şi de-a trata direct cu Înalta Poartă. Pregătit pentru toate eventualităţile, şi-au pus în siguranţă averea sa privată; Germani ar avea să invoce mijlocirile Austriei şi Angliei, eschizând cu totul mijlocirea Rusiei.
Cele mai nouă ştiri spun că Cernaief şi-ar fi înaintat poziţiile spre Lacova şi Bania şi că dominează drumurile între Zaiţar şi Kniazevaţ. Armia de pe Ibar (sub Ciolac Antici, urmaşul lui Zach) au avut o luptă fără rezultat în curs de trei zile cu corpul lui Derviş Paşa si-şi păstrează poziţiile.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 79