Până în momentul de faţă nu putem şti sigur ce succes au avut mişcările cele mai nouă ale turcilor. Deocamdată pare a se fi născut o stagnaţiune a operaţiunelor. Nemijlocit înaintea oraşului Kniazevaţ, ocupând ţărmurul drept al râului Timok stă armata sârbească în loc întărit cu şanţuri, de la luarea căruia atârnă posesiunea oraşului. în dreptul lor, sârbii au armata turcească de la Niş în mărime de 70000 oameni în şepte divizii, comandaţi de generalisimul Abdul-Kerim. Aceeaşi stagnaţie domneşte la Zaiţar – unde Osman Paşa, deşi anunţase că l-a învins pe Liesanin, stă în nelucrare în dreptul, oraşului şi trupelor sârbeşti. După unele telegrame de origine nesigură bătălia hotărâtoare să se fi început, ba chiar sârbii să fie în plină retragere; dar aceste ştiri nu sânt confirmate prin telegrame de Constantinopole, prin urmare pot fi fantazii ale turcilor din Pesta şi Viena.
Spre caracterizarea situaţiei i se scriu ziarului Pol. Corr. următoarele:
De când turcii stau pe teritoriu sârbesc, oamenii au devenit (în Belgrad) foarte modeşti. Toţi au renunţat aproape la aşteptarea de a vedea. Serbia întinzându – şi marginele peste cele actuale. Preocupaţia de căpetenie este acuma mănţinerea principatului statu quo ante. Liberali şi conservativi sânt uniţi în părerea că trebuiesc să facă orice sacrificii, să – şi încordeze toate puterile pentru a lupta mai departe până ce vor respinge pe turci de pe teritoriul sârbesc. Nu este exact că s-ar fi format o opoziţie care cere imediata încheiere a păcii. Deocamdată sârbii au ajuns a aduce în stagnaţie ofenziva turcilor lângă Timok. Trupele sârbeşti au primit ordin de a se retrage spre Kniazevaţ; iar prinţul Milan au avut la Alexinaţ o conferenţă cu generalul Cernaief în care s-a hotărât încordarea puterilor pentru a se împotrivi turcilor lângă râul Timok.
Mult mai succese par a fi mişcările muntenegrenilor. Sfărâmarea lui Muktar Paşa la Verbiţa (Vrbica), bătălie în care au căzut mai mulţi paşi şi s-au luat muniţii, stindarde şi prizonieri, retragerile maiestre ale Voievodului, care căuta prin ele a atrage pe turci de pe şes la locuri muntoase unde ei să nu fie în stare a dezvolta armată, o tactică asemănătoare cu cea a domnilor noştri vechi, sânt atâtea semne că muntenegrinii pricep mai bine lupta cu mulţimea covârşitoare a turcilor decât sârbii.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 66