În ziua de 8/20 l.c. au avut loc cea dentîi victorie a turcilor în războiul de faţă. Lîngă rîul Vid, cam şase mile depărtare de la Nicopole, este un orăşăl turcesc de 17.000 locuitori, mai cu samă mohametani, numit Plevna sau Pleven, cu 18 moschee, 2 biserici, 1600 case mohametane şi 1500 case creştineşti. Orăşelul are pentru armia rusească oarecare însămnătate, de vreme ce acolo se adună mai multe drumuri de ţară, din care unul merge la Lovaţ şi la Solia şi comunică cu patru trecători ale Balcanilor. Deci la 8/20 c. un detaşament din corpul Krudener, şi anume o brigadă din divizia a V-ea, compusă din regimentele de infanterie no. 17 (Archangel) şi no. 18 (Wologda) au atacat Plevna dinspre nord, iar reg. de infanterie no. 19 Kostroma cu 8 tunuri au atacat orăşelul dinspre ost. Ruşii erau comandaţi de locotenentul-colonel Schilder-Schuddner. Atacul rusesc au fost respins şi ruşii s-au retras spre Biela cu pierderi relativ însemnate. După telegrama oficială din Sant-Petersburg au murit 2 coloneli şi 14 ofiţeri, au fost răniţi 36 de ofiţeri, iar soldaţi din rînduri s-au pierdut 1878. La 9/21 iulie ruşii au căpătat ajutoare. De atunci şi pîn-acum au avut loc mai multe harţe neînsemnate. Dar aceste ajutoare au venit din Nicopole, care au fost rămîind deşert de trupe. În urma acestora se zicea că ar fi trecut divizia noastră a 4-a sub generalul Manu pentru a ocupa Nicopolul după cererea ce i s-ar fi făcut cartierului nostru general şi cu permisiunea M-Sale Domnului.
Astfel”Corespondenţa politică” primeşte din Bucureşti următoarea ştire telegrafică:
Corpul rusese ce ocupase Nicopolul au mers în ajutorul trupelor ruseşti, care suferise la Plevna o învingere. În urmarea acestora comanda rusească superioară au cerut ca corpul al 4-le al armatei române de sub gen. Manu să ocupe Nicopolul, conform misiunei de-a apăra linia Dunării. La 13/25 noaptea corpul român a trecut Dunărea şi au intrat în Nicopol.
Cu toate aceste ocuparea Nicopolului de trupele române se afirmă că s-ar fi oprit.
„Românul” mai adaogă că nici nu ştie dacă va mai trece armata noastră Dunărea. Totodată d. Cogălniceanu, ministrul de esterne, s-a oprit din drumul său către Viena, „amînînd plecarea – zice”Românul” – cu una sau două zile”.
I.S.I. Marele Duce, comandantul suprem, anunţă din Tîrnova sub 7/19 iulie cumcă trecătoarea de la Şipca e definitiv în mîni ruseşti. La 5 st. n. generalul Gurko au luat atît Şipca cît şi Kazanlik. Trecătoarea e ocupată de regimentul Orel cu două tunuri.
„Pressa” află că în Creta a izbucnit revoluţiune.
Soleiman Paşa şi Reuf Paşa dispun de o armată de 50.000 oameni.
Aceste forţe considerabile din toate armele sînt adunate la Iamboli pentru a ataca pe ruşi.
Se crede că generalul Krud[e]ner concentra întreg corpul său pe aripa stîngă a turcilor pentru a forţa calea Plevnei.
Turcii părăsesc poziţiunele de la răsăritul Serbiei, nelăsînd în Vidin decît o garnizonă de 10.000 oameni.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 255
Mihai-Eminescu.Ro