[ DIM. GHICA. NOBLESSE OBLIGE…”] – de Mihai Eminescu

2264

Dim. Ghica. Noblesse oblige. D. I. Brătianu este obligat să rămâie la post. Credeţi că chestia de feliul ei nu e destul de spinoasă ca s-avem nevoie să ne irităm unii pe alţii? Înainte de alegeri au apărut un manifest. L-aţi citit dv.? Dacă poporul n-ar fi atât de înţelept, acel manifest nu l-ar fi aţâţat până la un război civil? Între subsemnatori sunt străini încetăţeniţi curând. De-ar fi fost de mult în ţară, ar fi văzut că între adversarii lor sunt membr i[i] unor familii vechi cari nu vor s-arunce ţara în turburări. Am văzut în manifest vorbindu-se de Basarabia. Aş fi înţeles să văd apărându-se guvernul. Eu însumi am susţinut că s-a pierdut fără complicitate. Cum aţi făcut însă dv.? Ne-aţi acuzat pe noi, schimbând rolurile. Noroc că poporul nostru e înţelept, e rar a se găsi un popor şi mai răbdător. Dar răbdarea lui are margini. Voiţi a ne prezenta ca conspirând cu străinii în chestia de faţă. Îndrăznesc a spune că numai opinia minorităţii esprimă sentimentele unui Corp serios.

Îndată ce proiectul guvernului va fi posibil pentru România îl voi vota împreună cu toată opoziţia.

D. Ioan Ghica. Reprezentantul minorităţii, d. general Manu, a cerut să nu se zică nimic ce ar face să se crează că acest Senat ar fi, în drept să continue. D. general Manu a venit cu o contraadresă care nu cred c-ar fi esprimând opinia minorităţii. A venit apoi d. Strat şi a redus cestiunea la alegeri. Cele mai dependente colegii sunt cel I şi al II[-lea], căci în ele sunt funcţionarii înalţi cari atârnă direct de un decret al guvernului.

Totuşi au ales opoziţia. Eu mă bucur c-a rămas numai influenţa morală căci înainte de aceasta era şi cea morală şi cea materială.

Ni se zice să primim proiectul minorităţii. După rechizitorul ce i s-a făcut ministerului, se mai poate aceasta? Atunci aş consfinţi acuzările aduse ministeriului.

Ministrul de justiţie mulţumeşte pentru moderaţiunea adusă în discuţie. Caricatura Charivari.

Vom veni la punctele ce ne despart în realitate. Din toate discursurile n-am văzut decât două idei ce par a stabili o divergenţă de opiniuni. Minoritatea se miră cum guvernul nu ia iniţiativa în cestiunea izraelită, făcându-i din aceasta o acuzaţiune că voieşte să escamoteze cestiunea şi ascunzându-se în adăpostul maiorităţilor să scape de răspunderea ce incumbă. Al doilea se supără pentru lauda legalităţii, care ar fi fost asemenea o cauză a liniştei. N-aveţi drept să cereţi fin proiect de lege. Ele sunt sesizate prin voturile adunărilor, prin Tractatul d e la Berlin, prin mesaj.

Dar oare pe tărâmul bănuielelor nu ar fi loc să fie temem că o soluţiune redactată n-ar fi fost cu mai mult cuvânt[că] aţi prejudecat chestia, că aţi exercitat o presiune morală? Ce garanţie avem că dv. nu aţi veni asemenea cu acuzaţiuni. Dacă tăceţi vă menajaţi rolul de a critica. Sunt precedente 66 şi 68. Era în urma unei revoluţii care zguduise ţara. Sorgintea acuzaţiunilor, (Armand Lévy). Un pact ocult cu alegătorii din Moldova. Nu dau crezământ la ceea ce am auzit-o că trimiterea tuturor somităţilor partidului conservator se datoreşte pactului ocult între ei şi alegători. E din dezminţirea adusă corpului electoral din Moldova că nu voieşte a da nimic izraeliţilor. Nu este abis între inteligenţa de acolo şi evrei. Sub ocrotirea intereselor marilor proprietari s-a făcut invaziunea Moldovei de către evrei.

1866 in Constituţie, un principiu care să aducă omagiu marilor principii etc. Să ne epargneze umiliaţiunea. A lăsat cuvânt a se crede că nu era străin de acea răsculare a maselor şi a iritaţiunii. Eu cred, eu cred mai mult 70. 73. 74. lege comunală. Nu s-a sfiit s-aducă un proiect de lege care în despreţul unui articol pozitiv al Constituţiei 4 categorii, drepturi comunale. Simţămintele nu puteau fi necunoscute ţă rii. dacă aceste sunt precedente, proprietarii mari din Moldova a trimis cunoscându-i. Ţara nu vrea să dea nimica. Guvernul să spuie care-i opinia străinătăţii? Art. 44. Criteriul de reticenţe. Pericolul cel mare diviziunile intestine.

Cestiunea alegerilor. Omagiu rezervat atitudinii guvernului. După minoritate dacă al [egerile] s-au petrecut liniştit, nu este meritul guvernului, ci este numai a rezervei şi moderaţiunii partidului conservator. Ameninţări cu răscoală. Limbagiul ziarelor conservatoare este să se spăimânte cineva de licenţa ziarelor conservatoare.

Un nenorocit Crainic, ce măsuri a luat guvernul? Delictele de ingerenţe în alegeri. În ce-i vinovat guvernul de presiune în alegeri. Cari sunt faptele?

Râmnicul- Vâlcii. Din Moldova. La Tecuci. Delegaţi primari. S-a pus parchetul la dispoziţia acelor denunţători. Col. IV 9 Anchetă judecătorească. Col. II iscălitura falsă.

Râmnicul Sărat. Vot cumpărat. Alegătoriul Mateescu. Adaugă martorii.

Un mag[istrat] de la R[âmnicul] S[ărat] permutat la Focşani numit supleant la Curte.

Ciurea. S-a găsit nedreptăţit. [Aceasta] [în]aintea alegerilor. Epitetul de cinici istoria M[anu] Simţul public e viţiat. O ţară esclusiv agricolă. Toată recolta în mâna zapciului. Colegiile oraşelor. D. general Florescu, Discursul tronului. Ferit de îndoieli. Să se ferească de-a pune ceva care ar da loc la controverse. Mesagiu. Cea mai perfecta legalitate. Au urmat exemple de culpabile ingerinţe. Ilegalităţile c ele mai monstruoase. Retevei, bâtă invenţiune liberală. Prinţul Constantin Ghica. A fost ordine pentru că acei cari fac dezordine nu erau la putere. Nu V-am acuzat, V-am deplâns. Eram să mor şi nu ştiam că partidul conservator e susceptibil de-a turbura apa. De ce m-au ales

municipalitate. La Giurgiu. Dorinţa unor anume oameni de-a întreţine ura între noi.

Candidaturile oficiate. Programul de la Mazar Paşa de-a face să lucească la ochii mizeriei şi a slăbiciunii. Decretele domneşti de numiri în funcţiune sau teroarea destituirilor.

Întruniri publici. Întrunire. După ridicarea şedinţei s-a pronunţat acele cuvinte. Introduceaţi anarhia în armată. Amicul d-niilor lor. Nu-i treaba mea să vă spun pentru ce s-a stricat credinţa jurată. A detrona pe Domn. Jurnalele conservatoare. Poate aspira la Bene-Merenti. Pierderea Basarabiei, Arab Tabiei, nici un protest la Berlin. Vineri. Tractatul cu Austria cadavrul sângerând al României, promulgare decoraţiei.

DIN MANUSCRISE

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.