Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Din Franţa se pot ceti pururea lucruri interesante.
Mai mulţi deputaţi au plecat în Africa să vadă de aproape starea lucrurilor de acolo şi să-şi adune material spre a combate guvernul.
O foaie medicală, „Gazette hebdomadaire „, publică un articol care arată mizeriele sanitare ale trupelor franceze africane. Le lipsesc medici, medicamente, provizii, paturi şi rufe. Cei îmbolnăviţi de drum au fost puşi în paturile celor bolnavi de tifos şi astfel au sucombat acestei epidemii. Alţii, greu bolnavi, au fost puşi pe drum şi au murit din această cauză.
Numita foaie mai are o mulţime de alte amănunte îngrozitoare.
Franţa e avută, poate prea avută, dar republicanii fac economii – riscând sănătatea şi viaţa altora – ei sunt liberali… în socoteala nenumăratelor suferinţe ale trupelor din nisipurile africane.
Acum francezii au ocupat Tunisul şi forturile lui. Dacă o făceau aceasta acum câteva luni, Republica nu plătea înzecit în bani şi sânge.
Foile radiacle din Paris publică următoarea notă :
Aducând la îndeplinire rezoluţiunea luată de întrunirea din sala Rivoli, biroul însărcinat cu aranjarea meetingului invită poporul din Paris ca dumineca viitoare, la 2 ore, să se întrunească în public în sala Tivoli – vauxhall. Ordinea zilei: Darea în judecată a ministeriului. Uşile se vor deschide la o oră. Carte de intrare nu sunt necesare!
Lumea aşteaptă cu nerăbdare să vadă dacă guvernul francez va interzice acest meeting îndreptat în contra sa. Ştim atâta, că la noi guvernanţii de astăzi strigă necontenit: libertatea absolută a presei, libertatea întrunirilor,
tot absolute libertăţi! Prin urmare ei nu interzic absolut nimic. De ce? Pentru că şiretlicul lor bizantin, instinctiv la sălbateci şi la imbecili, le spune că oamenii de treabă nu se ocupă cu afaceri revoluţionare, iar anarhiştii se află numai în tabăra demagogilor. Deci: anarhic curată, apă tulbure, sub firma libertăţii, în care aceşti vânători neobosiţi îşi pescuiesc trebşoarele în tihnă şi fără nici o frică.
Cât despre d. Gambetta, el pare că astăzi nu se prea grăbeşte a moşteni cabinetul Ferry. Organele sale caută să demonstre necesitatea unei „lichidări publice” a vechiului ministeriu, adecă să-şi supună gestiunea unei dezbateri serioase parlamentare. Poate că d. Gambetta află acum acri strugurii ministeriali? Cestiune de gust. De altfel şi d. Grevy păstrează încă o tăcere diplomatică, care, pare-ni-se, este semnificativă pentru prinţul ereditar al Republicei. Dar, chiar dacă d. Gambetta va forma noul cabinet, situaţia parlamentară tot nu va fi tocmai limpede. În Cameră nici un grup nu e destul spre a impune celorlalte. În Cameră sunt 39 deputaţi din centrul stâng, 168 din stânga republicană, 206 gambetişti, 52 din stânga extremă şi 88 din dreapta monarhistă.
De unde să-şi aleagă d. Gambetta colegii?
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII