[„DOMNULUI PRODAN I-E CIUDĂ…”] – de Mihai Eminescu

D[omn]nul[ui] Prodan [i]-e ciudă, cumcă, după cum spune, un oaspe ar fi tras pe cineva de roc pentru ca să voteze contra. Daca l-ar fi tras [de] limbă, mai zic şi eu, ar fi avut dreptate d-nul Prodan, dar eu cred că a trage de roc pe cineva cînd apelul e nominal nu < cred că > însemnează a influinţa asupra conştiinţei lui.

Sînt om ciudat eu cînd nu voi să confund haina cu fiinţa şi poalele rocului cu conştiinţa, nu-i aşa?

Apoi, domnilor, dacă-i vorba de dat afară, azi nu va plac oaspeţii ce ne onorează cu prezenţa lor, mîne poate că nu vă vom plăcea noi, membrii minori-sau maiorităţei (că nu se ştie) şi veţi avea poate poftă să ne daţi şi pe noi afară… mijloace puţin parlamentare şi puţin apte pentru de-a ne convinge că ideile d-voastre sînt cele juste şi ale noastre cele false.

 

  1. în manuscris: D-nul Prodan……………….. apoi, de la cap, D-nia lui e ciudă etc., urmă a intenţiei de a adăuga ulterior ceva cu privire la Prodan.

 

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 286

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.