FRANŢA [„CÂND ÎN ZIUA DIN URMĂ…”] – de Mihai Eminescu [11 mai 1877]

Când în ziua din urmă a anului 1875 s-a împrăştiat Camera deputaţilor şi s-au făcut nouă alegeri, acestea au ieşit în favorul partidului republican; în Senat însă partidul n-au avut decât ceva mai puţin de jumătatea voturilor. În faţa acestor rezultate ale alegerilor, cabinetul Buffet a trebuit să se retragă, făcând loc cabinetului Dufaure din centrul stâng. Acest întâi cabinet republican au avut a se lupta de la început cu partidul clerical, dar, foarte îngăduitor faţă cu monarhiştii de orice coloare, a trebuit să cadă din cauza îngăduinţii sale şi-au făcut loc lui Jules Simon, republican declarat. Atunci toate partidele monarhiste şi-au dat mâna în combaterea noului cabinet, pe care l-au şi răsturnat, deşi pe o cale indirectă. Se vede că într-un consiliu de miniştri se hotărâse ca membri cabinetului să combată în Cameră şi să împiedece abrogarea legii de presă şi votarea unei legi municipale. Miniştrii n-au făcut însă nimic în această privinţă; la abrogarea legii de presă au tăcut, la votarea celei municipale asemenea. Scrisoarea prin care mareşalul prezident impută miniştrilor negligenţa lor şi esprimă neîncrederea că ei ar mai avea destulă influenţă pentru a înfrâna Camera e egală cu cererea demisiunilor lor, cari au şi fost date. Noul cabinet s-a compus astfel: Ducele de Broglie, prezident consiliului şi ministru de justiţie; Fourtou, interne; Caillaux, lucrări publice; de Meaux, comerţ şi agricultură; Brunch, instrucţie publică. Din cabinetul trecut au rămas numai ducele Decazes la esterne şi Berthzaut la război; iar Ministerul de marină se gerează în mod interimar. Acest cabinet e conservator şi are majoritate în Senat, nu însă şi în Cameră, încât aceasta va fi poate dizolvată.

Cu toată rezerva cuvenită şi aproape încredinţaţi despre netemeinicia ei, reproducem ştirea că în urma compunerii cabinetului Broglie s-ar fi născut grave turburări la Paris şi în Franţa toată şi că gen. MacMahon s-ar fi refugiat în Anglia. În urma fugii lui s-ar fi constituit o regenţă compusă din Thiers şi Gambetta.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 232

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *