În zădar ar încerca cineva să dovedească că statul e un rezultat al convenţiunii şi al punerii la cale prin teorii; el este şi rămîne un product al naturii, un organ al societăţii şi, precum omul nu-i liber de a-şi schimba inima sau creierul sau plămînii după plac, asemenea nici societatea, într-o stare anumită de lucruri economică şi de cultură, nu poate să schimbe după plac forma şi funcţiunile statului, nu poate să se joace nepedepsită de-a parlamentul şi de-a guvernul.
De cînd însă a venit roşii la putere, a-nceput jucăriile pe toate terenurile si-n toate ramurile vieţii publice, jucării costisitoare şi cu atît mai primejdioase cu cît ele ameninţă a distruge şi restul de bun-simţ al publicului şi a-l face să ia jucării şi giumbuşuri drept lucruri serioase.
Partidul conservator- neesclusiv şi nefanatic ca totdauna şi singurul partid care n-are de loc nerăbdarea de a veni la putere, de vreme ce membrii săi n-au fost nicicînd avizaţi la pînea bugetului- partidul conservator zicem nu-şi prea bate capul de-a vedea numaidecît răsturnîndu-se guvernul actual sau de a veni numaidecît conservatorii la putere. Aceasta ne e indiferent.
Dar ceea ce dorim e ca să avem un guvern serios şi o Cameră serioasă, oricari ar fi elementele din cari ar fi compuse. Cînd aşa-numiţii liberali erau în ajunul de-a veni la putere se ştie că regimul vechi a susţinut pe roşii în alegerile senatoriale faţă cu candidaţii altor nuanţe liberale, aceasta nu din iubire pentru roşii, ci pentru că roşii, fiind mai numeroşi şi mai bine organizaţi, îndreptăţeau la prezumpţiunea că vor putea da un guvern serios şi cu autoritate.
Se-nţelege că nimeni nu poate judeca un partid înainte de venirea lui la putere decît din declaraţiile lui orale şi înscrise. Roşii promiteau marea cu sarea, dar promisiuni de astea sînt comune tuturor partidelor cari vor să facă efect momentan asupra mulţimii. Din acele promisiuni noi nu culesesem decît două-trei, pe care am îndrăznit a le crede: în afară o politică de pace, înlăuntru o politica de împăciuire şi de ordine.
În locul păcii înlăuntru şi în afară ştim cu toţii ce-a venit: călătoria la Livadia, războiul cu turcii, martiriul bietei noastre armate prin foame şi prin frig şi toate grozăviile unui război întreprins iarna, fără bani şi fără a fi fost pregătiţi pentru el, precum rechiziţii de oameni şi vite ş.a.m.d.
Iar împăciuirea înlăuntru s-a tradus prin darea în judecată a unsprezece miniştri, în perse cutarea învierşunată a tot ce nu e suflare radicală în ţară.
În locul unui guvern serios şi cu autoritate am avut, din contra, un guvern cu minte copilăroasă şi cu apucături tiranice, însă
ridicole, cari în loc de-a inspira respect, produc scîrbă.
De atunci greşeli peste greşeli, produse din uşurătate de minte, din neştiinţă de carte, adeseori din rea-credinţă. A le enumera pe toate ar fi greu şi ar trece peste marginele unui articol de fond.
Destul numai a arăta că răul principal este lipsa de responsabilitate a guvernului, care-n toate cestiunile, chiar în cele curat administrative şi de căderea sa, s-ascunde în dosul Camerei.
Cu acest chip am ajuns că naţia nu mai are pe cine trage la răspundere în cestiunile cele mai grave pe cari le-a compromis guvernul.
Vedem de ex. că, după două luni trecute, Camera nu s-a ocupat încă cu bugetul pe anul 1879. Astfel nici ştim cum ne aflăm; poate că în faţa unei prăpăstii. Pe cînd d. N. Ionescu vorbeşte în Cameră de un deficit mare, de emisiune de hîrtie- monedă peste suma votată de Cameră, d. Sihleanu, prezidentul comisiei bugetare, declară că d-sa se ocupă cu bugetul, că de dragul bugetului a părăsit cu inimă grea balonul captiv din Paris şi s-a grăbit a veni în patrie.
Iată dar balonul captiv şi poate bal Mabille jucînd un rol de străgănire în afacerile statului român.
Ca şi bugetul stă cestiunea monopolului tutunurilor, o cestiune care ameninţă un venit sigur al statului de aproape zece milioane. Tot astfel stă cestiunea juncţiunilor de la Predeal şi Vîrciorova, tot astfel calamitatea şi remediile rublei; toate cestiunile arzătoare, gingaşe şi bogate în consecuenţe sînt la dispoziţia balonului captiv şi a înţelepciunii deosebiţilor Sihleni cari populează Adunarea actuală.
Nu mai avem nevoie a caracteriza mai de aproape această Cameră. „’Românul” însuşi a făcut-o cu prisosinţă; foaia guvernamentală a zugrăvit cu colori veridice cum adunarea pierde vremea cu nimicuri, cum tratează cestiuni ce nu le cunoaşte şi nu le-a studiat, cum fiecare dobrîi cialavec, numai din dorinţa de a străluci, povesteşte pe lung şi pe larg tot ce-i trece prin minte.
Copii bătrîni şi plini de patimi, zicem noi.
Patimi rele şi urîcioase, conduse de minţi nebunatece de copil, iată caracterele care hotărăsc pentru moment soarta statului român.
Nu vom zice că toţi sînt astfel, căci am fi nedrepţi, dar desigur majoritatea e astfel.
În faţa alegerilor pentru Adunările de revizuire nu vom spune dar alegătorilor: căutaţi s-alegeţi numaidecît candidaţi conservatori; ci le vom spune: principiile abstracte, oricare ar fi, nu sînt nici bune nici rele, precum o formulă matematică nu e moraliceşte bună sau rea. Cu aplicarea în practică abia ele devin bune sau rele. De aceea alegeţi oameni de treabă şi cuminţi, alegeţi oameni într-adevăr serioşi şi nepătimaşi şi nu vă temeţi, conservatori fie, liberali fie, în înţelegere şi cu pace vor trăi şi vor dezbate.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X
