[„«LE NORD» SCRIE…”] – de Mihai Eminescu [27 noiembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

„Le Nord” scrie în privirea conflictului austro – român următoarele:

Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României. Nu pentru întâia dată auzim presa austriacă aruncând strigăte de alarmă faţă c-o afirmare a suveranităţii statelor balcanice. Discursul de tron al regelui României n-are desigur nimic ameninţător pentru împărăţia Habsburgilor. Dispoziţiile pe cari le manifestă nu sunt o revelaţie şi, la urma urmelor, cată să recunoaştem că, combătând preponderanţa absolută a Austro-Ungariei pe ţărmii Dunării, românii nu fac decât să exercite un drept indiscutabil, acela de – a – şi apăra propriile lor interese, precum le pricep. Divergenţele cari s-au iscat între România şi Austria în cestiunea Dunării n-au desigur o importanţă mai mare decât cele ce ameninţă a face să nu izbutească negociaţiunile comerciale între Franţa şi Anglia. Posibilitatea unei rupturi pe terenul economic nu împiedecă pe organele cabinetului din Londra de-a declara că, oricum ar sta cauza, Anglia se va sili a mănţine bunele ei raporturi cu Franţa şi avem cuvinte de-a crede că tot acest exemplu va fi urmat de guvernul austriac în privirea României, cu toate ţipetele presei vieneze.

Nu este în discursul de tron al regelui României un singur pasaj care să aibă caracterul unei provocări la adresa cabinetului din Viena. Guvernul român se mărgineşte în a declara că libertatea Dunării este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea economică şi politică a României şi că va refuza de-a subscrie vro combinaţiune al cărei efect ar fi de-a rezerva navigaţiunea pe Dunăre, de la Porţile de Fier până la Galaţi, acţiuni precumpănitoare a unei singure puteri. Românii fiind cu totul dispuşi de-a primi reglementele ce se vor crede necesare pentru garantarea libertăţii Dunării în general, pretenţiunea de-a însărcina autorităţile române cu supraveghearea şi aplicarea acestor reglemente, cel puţin în apele române, nu are nimic exorbitant. N-ar fi tocmai logic ca o putere care nici nu este ţărmureană în partea inferioară a fluviului să aibă vot precumpănitor pentru a dezlega cestiuni ce s-ar isca în apele române şi se ştie îndealtmintrelea că Austria a renunţat la această pretenţie. În realitate guvernul român se arată îndestul de conciliant; nu este el acela care respinge fără discuţie un aranjament care consacră principiul egalităţii puterilor ţărmurene, un principiu pe care unele din foile austriace [î]l califică de absurd şi monstruos. Judecând după un articol recent al „Românului”, guvernul român nu gândeşte a esclude Austro- Ungaria din comisia de executare; el nu cere decât garanţii în contra acelor uzurpaţiuni pe cari limbajul presei vieneze [î]l autoriza de-a le crede posibile, dacă nu probabile. Oricum ar fi, contele Kalnoky va lua o atitudine espectantă şi nu va face nimic pentru a agrava dificultăţile a căror importanţă organele germane o exagerează cu intenţie. Va asculta propunerile ce le vor putea face puterile ostile faimosului anteproiect şi va primi orice reglement care n-ar fi de natură a compromite interesele politice şi comerciale ale Austriei. Masurile energice şi autoritare pe cari le reclamă presa vieneză vor rămânea în starea de pium desiderium.

Atâta zice „Le Nord”. Şi noi credem în adevăr că Austro-Ungaria, în loc de-a suspenda în genere relaţiile cu guvernul român, ar fi făcut mai bine să suspende numai tratările în cestiunea Dunării. Mandatul Comisiei Europene din Galaţi espiră la 1883 fără ca să se ştie dacă va fi ori nu prelungit. Iată o cestiune prealabilă care, precum s-a susţinut în chiar sânul Comisiei, ar trebui să preceadă discutarea reglementelor pentru navigaţiunea pe Dunărea de Jos.

Poate că din capul locului ar fi fost mai practic de-a nu se împrumuta la tratări pe cât timp însăşi existenţa corpului ce deliberează asupră-le era pusă în cestiune într-un foarte apropiat viitor.

Ceea ce zice „Le Nord” zic şi foile oficioase vieneze în concluziile articolelor lor.

Am declarat, zice „Fremdenblatt”, şi cată s-o repetăm azi espres că, dacă prin respingerea anteproiectului ar fi să dureze status quo pe Dunărea de Jos, Austro-Ungaria poate să suporte cu mult mai multă înlesnire starea actuală de lucruri decât micele state ţărmurene cari se zbat atât de mult în contra anteproiectului. Cei ce–resping să propuie un alt proiect. Îl vom primi dacă va ţine seamă în toate privirile de interesele noastre anl gajate în cestiune, a căror păstrare şi înaintare e de datoria noastră inevitabilă. dacă nu, necondiţionat nu.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.