[„«LIBERALUL» DIN IAŞI…”] – de Mihai Eminescu [26 iunie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

„Liberalul” din Iaşi, cu care îndealtmintrelea nu mai polemizăm, revine cu calomnia absurdă că vreo câţiva boieri s-ar fi învoit odinioară cu bancherii de acolo ca, pentru suma de 30000 franci, „Timpul” să susţie cu foc şi cu pară pe izraeliţi şi că din această sumă foaia noastră ar fi primit 10 000 franci.

Această calomnie ziarul evreiesc „ştafeta „ ne-o adusese câteva zile înaintea alegerii răposatului Epureanu ca preşedinte al cubului conservator. Ameninţasem cu darea în judecată, e prea adevărat; dar răposatul ne-a făcut a dezista de la aceasta, arătându-ne cu toată evidenţa bătaia de joc la care ne-am expune. Patronul „ştafetei „ era pe- atunci d. Herşcu Goldner, om ce fusese închis la Golia pentru sminteală, lucru de care ni s-a dat negru pe alb mai multe dovezi pe cari nu le cunoscuserăm. Am văzut pe d. Herşcu fotografiat cu puşca în mână ochind în văzduh asupra d-rului Tausig, medicul primar de la Golia ; epistole scrise cu cerneală roşie tot de patronul „Liberalului „ actual, prin cari declară că voieşte să bea sângele lui Tausig şi altele asemenea.

Închipuiască-şi cineva dacă noi, luând la serios calomniile „ştafetei „ şi dând firma Goldner în judecată, nu ne- am fi espus la ridicol! Fotografii, scrisori, necontestabila deţinere la casa de nebuni a autorului acelei calomnii ne-a dispensat de la orice urmare a cărei necuviinţă ar fi purtat-o nu nebunul, ci cel ce s-ar fi pus cu nebunul. A intenta însă procese balamucului nu avem nici gust, nici vreme.

„Liberalul” reîmprospătează calomnia. Nu putem spune altceva decât că „Liberalul” minte pur şi simplu. Nicicând redacţia ziarului noastru n-au autorizat pe cineva de-a promite în numele ei vreo concesie în cestiunea izraelită şi nici izraeliţii înşişi n-au crezut vreodată că, din parte-ne, ar fi cu putinţă, o asemenea atitudine. Se susţine, lucru pe care nici [î]l ştim, nici avem a ţinea seamă de el, că acum patru cinci ani, când cestiunea izraelită nici nu era la ordinea zilei, se aflau, alături cu membrii partidului conservator din Iaşi, ce se cotizau pentru susţinerea „Timpului”, şi vro două – trei nume de bancheri, subscrise nu din consideraţii politice, ci din cauza legămintelor personale ori de afaceri cu unii proprietari mari din Moldova. Dar chiar această împrejurare, necunoscută nouă şi anterioară cestiunii izraelite, nu ni s-au impus nicicând şi din nici o parte ca o împrejurare de care am avea a ţinea seamă în atitudinea politică a foii noastre în genere sau în deosebi în cea observată faţă cu modificarea art. 7. Niciunul din bancherii anonimi ai „ştafetei „ nu va cuteza să afirme un asemenea neadevăr.

Din parte-ne suntem tot atât de puţin în drept de-a scruta cauzele pentru cari cineva contribuie la susţinerea unei întreprinderi ziaristice pe cât de puţin am putea şti, în orice caz individual, pentru ce cineva se abonează la

„Timpul” sau la ori[ce] alt ziar.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *