Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„L’Independance roumaine” [î]şi face plăcerea de a se întoarce asupra cestiunii noastre etnologice, dându-i importanţa unei bagatele. Desigur nu ne vom supăra de apreciaţia aceasta, de vreme ce atârnă de oamenii care o fac. Cel ce ştie istoria ţării noastre, cel ce cunoaşte cîte s-au întâmplat din începuturile ţărilor şi până la anul 1700, cine a pătruns de marea deosebire între epoca în care toată viaţa publică era înrădăcinată în obiceiele, în modul de-a vedea al naţiei româneşti, cel care cunoaşte starea materială şi inimoşia ţăranului nostru la începutul acestui secol chiar şi compară acea stare de lucruri cu proletariatul agrar şi morbiditatea generaţiei actuale va înţelege că teoria noastră este în esenţă adevărată.
A spune că „poporul împărtăşeşte ideile roşiilor” este o erezie. Ce să împărtăşească în adevăr? Ideile coprinse în legi traduse din franţuzeşte, pe cari numai juriştii cu titluri le pricep? Principiile cosmopolite ale d-lui C.A. Rosetti? Romanurile franţuzeşti, cântăreţele de cafenele, toată pătura de viaţă străină, toată lumea aceasta de craidoni scoşi din cutie, apetiturile oamenilor fără ocupaţii serioase, vînătoarea după avere fără muncă? Toate acestea constituie o lume aparte, superpusă, pe care poporul o suportă, dar n-o pricepe.
Ziarul francez ar trebui să ne arate o singură ţară pe tot continentul, mai mult, în toată lumea, a cărei instituţii şi legi să fie o maimuţare a străinătăţii, pentru a ne face să credem că poporul împărtăşeşte undeva importul de fraze costisitoare, pentru a ne face nu să credem, dar să admitem posibilitatea cât de depărtată a unui asemenea lucru. O slabă analogie a unei asemenea stări se află în Germania, în secolul al şaptesprezecelea şi în începutul secolului al optsprezecelea, timp în care toţi prinţişorii de duzină încercau să imiteze pe Ludovic al XIV [-lea], timp de mizerie şi vexare pentru ţăran, de demoralizare pentru burgezie, de înstrăinarea deplină pentru clasele dirigente; timp în care limba era aproape desfiinţată prin barbarismi, statele înecate în datorii, cultura un neorganic amestec din rămăşiţele evului mediu şi din fraze franţuzeşti.
Nimeni pe de altă parte nu va putea atribui conservatorilor viciile actualei organizări sociale, de vreme ce ei n- au fost decât în defensivă.
Afară de aceea viaţa publică era preocupată în linia întâia cu crearea unei poziţii internaţionale a ţării. Unirea, alegerea regelui, politica esterioară a Independenţei, toate acestea preocupau mai mult pe oamenii noştri politici decât o sănătoasă organizare dinlăuntru. Dar toate acestea stabilite odată, privirea tuturor cată să fie aţintită asupra organizării dinlăuntru. O organizare care să aibă în vedere mai cu seamă păstrarea şi întărirea naţionalităţii, a claselor naţionale, a muncii noastre, va trebui să ia locul formalismului gol de pân – acuma, importului de legi şi regulamente copiate din franţuzeşte şi nemistuite.
Când va fi sosit momentul luptei pe acest teren şi ziarele străine se vor convinge de teoria noastră, se vor convinge că există o nemăsurată deosebire între trebuinţele reale ale poporului nostru şi între apetiturile nesăţioase, lipsa de gândire şi de principii, apucăturile demagogice ale adversarilor.
În orice caz, le-am tăiat acestor oameni pe de-a pururea gustul de-a se mai pretinde unici români, români per excellentiam, cu moţ şi cu privilegiu.
Mai ştia haiducul nostru ş-altă potecă !
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
