Duminică în 17 octom. va avea loc a doua prelecţiune a d-lui A. D. Xenopol în sala Universităţii. Obiectul ei va fi Istoria industriei române. Produsul acestor prelecţiuni fiind destinat românilor din Serbia, preţul intrărei este de un leu nou. Biletele se pot găsi la magazia d-lui Hirsch et Finke şi, în ziua prelegerii, la Universitate. În prelecţiunea I, care au avut loc duminică în 10 octom. d. Xenopol au arătat relele ce rezultă din starea curat agricolă a unei ţări. Cel Întâi rău este o balanţă defavorabil[a] a comerţului, adecă banii importaţi în ţară sunt în câtime mai mică decât acei exportaţi, un rău care de câţiva ani bântuie cu osebire România, care din cauza unii datorii publice, ce se urcă la aproape 50.000.000 lei noi anuităţi, apoi din cauza petrecerei a unui mare număr de români în străinătate, în fine din cauza luxului şi a scăderei cumpărăturei de producte ale ţărei, dă în străinătate mult mai mulţi bani pe an de cum primeşte de acolo. O balanţă a comerţului defavorabilă au arătat d-sa că este pericolul cel mai mare la care poate fi expusă o societate, aceasta în contra teoriilor liberschimbiste, cari afectează o nepăsare totală faţă cu balanţa comerţului. Al doilea rău mare ce rezultă din o stare curat agricolă este istovirea şi secarea puterilor productive ale pământului din cauza lipsei de gunoiere al acestuia, căci nefiind fabrice este lipsă de gunoi în apropiere şi acesta nu se poate aduce din îndepărtare. Al treilea rău este funcţionarismul: într-adevăr într-un stat curat agricol, unde oamenii nu se pot apuca de nici o industrie, acei ce mi vor putea cultiva pământul se vor adresa cătră stat pentru a-şi vinde acestuia munca lor şi aceştia vor fi marea majoritate a clasei culte. Funcţionarismul aruncă statul în lupta cea uricioasă a partizilor personale, căci guvernele nu vor fi susţinute şi sprijinite decât de aspiranţii la funcţiuni. În fine în o asemene ţară va fi cu neputinţă înfiinţarea unui guvern democratic, bazat pe ideea libertăţei, căci voturile se vor da întotdeauna sau prin neştiinţă de cătră ţărani sau după interes egoistic de cătră agricultori şi funcţionari, căci clasa cea adevărat liberă de oameni, industriaşii, lipsind din o asemene ţară, va lipsi numaidecât şi libertatea, care nu este altăceva decât expresiunea oamenilor liberi, iar democraţia în o asemenea ţară va fi o mare minciună. Ultimul rău ce va rezulta în fine din o asemene stare de lucruri va fi scăderea populaţiunei, provenită din munca cea grea şi puţin răsplătită a ţăranului şi din burlăcie. S-a calculat într-adevăr că nutrirea ţăranilor cu carne este cu totul neîndestulătoare: un bou la 53 locuitori pe an; un miel la 66; un porc la 26; două păseri pe an de locuitor; ceea ce ecuivalează cu unul sau două dramuri de carne pe zi pe locuitor. De aceea mortalitatea va fi foarte mare între ţărani şi numărul lor va scădea. În 1873 numărul morţilor din ţara întreagă întrecea cu 226 pe acel al născuţilor. Burlăcia, adecă faptul că cei mai mulţi tineri nu se însoară, este cauzată în ţară la noi de o parte, în clasa cultă, prin nesiguranţa poziţiunei a mai toată lumea care este funcţionar; în clasa ţăranilor, prin greutăţile formalităţilor de împlinit pentru a se căsători. Din toate aceste rezultă însă îndestul că o ţară nu poate rămânea curat agricolă fără a primejdui existenţa sa.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 120